1. [MDA2] năstavnic sm [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 9v/5 / V: nas~, ~anic / Pl: ~ici / E: slv наставьникъ[1]] (Înv) Conducător ecleziastic Vz: egumen, stareț.
2. [CADE] ‡NĂSTAVNIC sm. ⛪ Conducător, administrator (al unei biserici, al unei mănăstiri), egumen: ~ii mănăstirilor sînt slobozi să schimbe lucru mănăstiresc nemișcător cu nemișcător (LEG.-CAR.) [vsl. nastavĭnikŭ].
3. [DLRLC] NĂSTAVNIC, năstavnici, s. m. (Învechit) Conducător, administrator (al unei biserici sau al unei mănăstiri).
4. [DLRM] NĂSTAVNIC, năstavnici, s. m. (Înv.) Conducător, administrator (al unei biserici sau al unei mănăstiri). – Slav (v. sl. nastavĩnikŭ).
5. [Scriban] năstávnic, -ă adj. (vsl. nastavĭnikŭ). L.V. Conducător.
6. [MDA2] nastavnic sm vz năstavnic
7. [MDA2] năstanic sm vz năstavnic
8. [D.Religios] năstavnic, năstavnici s. m. (Înv.) Conducător al unei mănăstiri sau biserici; șef ecleziastic. V. și egumen, stareț. – Din sl. nastavnikŭ.
9. [DLRLV] NĂSTAVNIC s. m. (Mold., ȚR) Conducător ecleziastic. A: Sfîntul Grigorie ... besearicii D[o]mn[u]lui H[risto]s fu nastavnic. DOSOFTEI, VS. Să nu-l cruță egumenul pentru ce-i făcut fără învățătura năstavnicului. PRAV., 83r_v; cf. PRAV., 87r. B: Predoslovie cătră toți nastavnicii sfintei bisearici. PRAV. GOV.; cf. R. POPESCU; NB, 421. Etimologie: sl. nastavĭnikŭ. Vezi și: năstav, năstăvire. Cf. nastoatel.
10. [DAR] năstavnic, năstavnici, s.m. (înv.) conducător, șef ecleziastic; egumen, stareț.
11. [DLR - tomul X] NĂSTAVNIC s. m. (Învechit) Conducător, șef ecleziastic. V. egumen, stareț. Să nu se mai așeze alți străini monași, năstavnici și egumeni la această mănăstire (a. 1628). ap. odobescu, s. i, 434. Predoslovie cătră toți nastavnicii sfintei biseareci (a. 1640). bv i, 109, cf. gcr i, 87/28. Sfîntul Grigorie... besearicii D[o]mn[n]lui h[risto]s fu nastavnic. dosoftei, v. s. ianuarie 9v/5. Acest mineiu... s-a legat cu cheltuiala smeritului întru ieromonași Antim Ivireanul..., nastavnic la această sfîntă casă Snagov (a. 1695). ap. odobescu, s. i, 460, cf. mag. ist. iv, 141/7. Am ales pe sfinția sa și l-am pus egumen și năstanic la această sfîntă mănăstire (a. 1705). iorga, s. d. xiv, xviii. Carte, ce are 30 de cazanii pentru îndreptarea călugărilor și un cuvînt de învățătură cătră nastavnic (a. 1765). cat. man. i, 362, cf. 303, uricariul, vii, 21. [Călugării] au un povățuitoriu și nastavnic, a căruia voie și poruncă toți urmează (a. 1784). bv ii, 296, cf. caragea, l. 13/16. Cuviosul Sofronie, năstavnicul sfintei mănăstiri Nucetul, a pus secfestru pe rodul locului. cr (1833), 1562/25. Au cerut în judecată pă năstavnicii sfintelor mănăstiri (a. 1846). doc. ec. 908, cf. gcr ii, 480, tdrg. – Pl.: năstavnici. – Și: năstanic, nastavnic s. m. – Din slavonul наставьникъ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL