1. [MDA2] năslire sf [At: BARCIANU / Pl: ~ri / E: năsli] (Înv) 1 Silință. 2 Efort. 3 Dorință. 4 Poftă. 5 Aspirație. 6 Imbold.
2. [DLRLC] NĂSLIRE, năsliri, s. f. (Învechit) Faptul de a năsli; dorință, năzuință. Un interes tainic și mult deosebit de năslirile celorlalți îl ademenise la curțile domnești. ODOBESCU, S. I 119.
3. [DLRM] NĂSLIRE, năsliri, s. f. (Înv.) Faptul de a năsli; dorință, năzuință.
4. [MDA2] năsli [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 120r/20 / V: (înv) ~șli, (reg) nâsli / Pzi: ~lesc / E: slv насилити] 1 vi (Înv) A se strădui. 2 vz (Îrg)A dori. 3 vz (Îrg) A aspira la ceva. 4 vz A-și permite Si: a cuteza, a îndrăzni. 5 vrim (Înv) A-i veni ideea să...
5. [MDA2] nășli v vz năsli
6. [MDA2] nâsli v vz năsli
7. [CADE] †NĂSLI (-lesc) vb. tr. A-și pune în gînd, a-și propune: și-i muncea în tot chipul, năslind să le dea ce le venea lor în cuget (N.-COST.) [vsl. nasiliti].
8. [DLRLC] NĂSLI, năslesc, vb. IV. Intranz. (Învechit) A năzui.
9. [DLRM] NĂSLI, năslesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A năzui. – Slav (v. sl. nasiliti „a sili”).
10. [Scriban] năslésc v. tr. (cp. cu vsl. nasiliti, a sili). Vechĭ. Năzuĭesc, doresc să. – Și în-.
11. [DER] năsli (năslesc, năslit), vb. – A fi vorba, a-și propune. Sl. nasiliti „a obliga” (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. năslitură, s. f. (pretenție); năsliciune, s. f. (intenție).
12. [DLRLV] NĂSLI vb. (Mold.) 1. A (se) sili, a se strădui. Am năslit de am mărs într-adincul pustiei să găsesc vrun slujiioriu a lui D[u]mn[e]zău. DOSOFTEI, VS. Și-i munciia în tot chipul năslindu să le dea ce le veniia lor în cuget. PSEUDO-COSTIN, 18r; cf. PSEUDO-COSTIN, 21v. 2. A dori, a aspira (la ceva). Năslind cu dor, purceasă de să sui la muntele sv[î]nt. DOSOFTEI, VS. Tiranul cugeta și năslea deșearte. DOSOFTEI, VS. ♦ A îndrăzni, a cuteza. Năslesc de grăiesc ce le place Cu vicleșug să facă nepace. DOSOFTEI, PS. Porneala asupra svi[n]telor icoane ce au năslit... DOSOFTEI, VS. Variante: nășli (DOSOFTEI, VS). Etimologie: sl. nasiliti. Vezi și năslitură. CL opinti, păzi (2), p o a r ă (a p u n e ~).
13. [DLRLV] NĂȘLI vb. v. năsli.
14. [DLR - tomul X] NĂSLIRE s. f. (Învechit) Faptul de a năsli. 1. Silință, efort, strădanie. Cf. barcianu. 2. Dorință, poftă; năzuință (2), pornire, imbold. Cf. lm. Un interes tainic și mult deosebit de năslirile celorlalți îl ademenise la curțile domnești. odobescu, s. i, 119, cf. ddrf. – Pl.: năsliri. – V. năsli.
15. [DLR - tomul X] NĂSLI vb. IV. 1. Intranz. (Învechit) A se sili, a se strădui. Lăcuind în pustie am năslit de am mărs într-adîncul pustiei să găsesc vrun slujitoriu a lui D[u]mn[e]zău. dosoftei, v. s. noiembrie 102r/20, cf. 168v/22. Și-i muncea în tot chipul, năslind să le dea ce le venea lor în cuget. n. costin, let. ii, 11/29, cf. gheție, r. m., barcianu, bul. com. ist. i, 194. 2. Intranz. (Învechit și regional) A dori, a rîvni, a pofti, a aspira (la ceva), a tinde, a năzui (3). Năslind cu dor, purceasă de să sui la muntele sv[î]nt. dosoftei, v. s. ianuarie 38r/8, cf. lb, pontbriant, d., ddrf, alexi, w. ◊ Tranz. Să o lase așa negrijită să să împută... acela tiranul cugeta și nășlea deșearte. dosoftei, v. s. februarie 55v/33, cf. tdrg, i. cr. viii, 316. ♦ A-și permite, a îndrăzni, a cuteza. Năslesc de grăiesc de ce le place Cu vicleșug să facă nepace. dosoftei, ps. 240/9. ◊ Tranz. Porneala asupra svi[n]telor icoane ce au năslit, cu rău i-au venitu-i în față de l-au înfruntat și l-au făcut necredincios. id. v. s. octombrie 40v/30. 3. refl. impers. (Învechit) A-i veni ideea să..., a-și pune în gînd. Și năslindu-i-să să să călugărească..., numai ce-am audzit că s-au călugărit la mănăstiri la Topoliți (a. 1721). iorga, s. d. xvi, 374, cf. cade. – prez. ind.: năslesc. – Și: (învechit) nășli (barcianu, v., alexi, w.), (regional) nîsli (i. cr. viii, 316) vb. IV. – Din slavonul насилити.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL