1. [MDA2] năsoacă sfs [At: TEODOREANU, M. II, 173 / E: nas1 + -oacă] (Rar; fam) Năsolea.
2. [DAR] năsoacă s.m. sg. (pop. și fam.) năsăilă, nărtilă, nărilă, năsoi, năsotea (om cu nasul mare).
3. [DLR - tomul X] NĂSOACĂ s. m. sg. (Familiar, rar) Năsăilă (1). Cei cari au un nas mai avîntat, în sus sau în jos, sînt porecliți popular „năsosul”, „năsoilă”, „năsoacă”. teodoreanu, m. ii, 173. – Nas1 + suf. -oacă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL