1. [MDA2] năcădău sm [At: DLR / Pl: ~ăi / E: ns cf nacabău, măgădău] (Reg) 1 Aluat care nu s-a copt bine și a rămas cleios. 2 Bărbat prostănac și bleg.
2. [DAR] năcădău, năcădăi, s.m. (reg.) 1. aluat care nu s-a copt bine, clisos. 2. bărbat prostănac, bleg.
3. [DLR - tomul X] NĂCĂDĂU s. m. (Regional) Aluat care nu s-a copt bine, care a rămas clisos. com. din șugag-sebeș. ♦ Epitet pentru un bărbat prostănac, bleg. com. din șugag-sebeș. – pl.: năcădăi. – Etimologia necunoscută. cf. nacabău, măgădău.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL