1. [DEX '09] MUIERESC, -EASCĂ, muierești, adj. (Înv. și pop.) De muiere1, femeiesc; caracteristic unei femei. – Muiere1 + suf. -esc.
2. [DEX '09] MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1.
3. [MDA2] muieresc, ~ească a [At: COD. VOR. 152/7 / Pl: ~ești / E: muiere1 + -esc] (Îvp; șdp) 1 Care aparține muierii1 (1) Si: feminin (1). 2 Referitor la muiere1 (1) Si: feminin (2). 3 Specific muierii1 (1) Si: feminin (3). 4 De muiere1 (1) Si: muieratic, (îrg) muieros (1). 5 (Îs) Parte ~ească Sex femeiesc.
4. [MDA2] muieri vr [At: GANE, N. I, 187 / Pzi: ~resc / E: muiere1] (Reg; dep; d. bărbați) 1-2 (A căpăta însușiri sau) a adopta atitudini caracteristice femeilor.
5. [DLRLC] MUIERESC, -EASCĂ, muierești, adj. (Popular, peiorativ) 1. De muiere, femeiesc. Era greu, dar mințile muierești storc din piatră zăr. SLAVICI, la TDRG. Gîndit-ai dară, iubite, c-o nălucă muierească Ar putea glasul mărirei în pieptu-mi să-l năbușească? HASDEU, R. V. 158. 2. Ca de femeie, caracteristic unei femei. Să cer un așa deznodămînt, fiindcă sînt atît de mișel și decăzut, că nu pot să mai opun piept bărbătesc unei patimi muierești! GALACTION, O. I 187.
6. [DLRLC] MUIERI, muieresc, vb. IV. Refl. (Popular) A se moleși. N-am lăsat satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, la TDRG. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII 81.
7. [DLRM] MUIERESC, -EASCĂ, muierești, adj. (Pop.) De muiere1, femeiesc; caracteristic unei femei. – Din muiere1 + suf. -esc.
8. [DLRM] MUIERI, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleși. – Din muiere1.
9. [Șăineanu, ed. VI] muieresc a. relativ la muiere.
10. [Scriban] muĭerésc, -eáscă adj. Iron. Femeĭesc, de muĭere.
11. [DOOM 3] muieresc (înv., pop.) adj. m., f. muierească; pl. m. și f. muierești
12. [DOOM 3] muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă muieresc, 3 sg. se muierește, imperf. 1 sg. mă muieream; conj. prez. 1 sg. să mă muieresc, 3 să se muierească; imper. 2 sg. afirm. muierește-te; ger. muierindu-mă
13. [DOOM 2] muieresc (înv., pop.) adj. m., f. muierească; pl. m. și f. muierești
14. [DOOM 2] !muieri (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se muierește, imperf. 3 sg. se muierea; conj. prez. 3 să se muierească
15. [DTM] muiereasca, joc* popular românesc din jud. Sălaj. Face parte din ceremonialul nupțial și este jucat de socăcițe (femeile care pregătesc mâncărurile și servesc la masă). Are ritm binar* sincopat*: 1/4 1/8 1/4 1/8 1/4; se execută pe loc cu pași săriți. Elementul principal îl constituie numeroasele strigături* (cu caracter erotic sau satiric) legate de eveniment.
16. [DLR] MUIERESC, -EASCĂ adj. (învechit și popular ; în limba literară depreciativ) Care aparține muierii1 (1), al muierii1, de muiere1, specific muieriiM ca o muiere1; femeiesc. Cf. COD. VOR. 152/7, CORESI, EV. 546. Nice bărbatul haine muierești să nu îmbrace (a. 1685). GCR I, 276/37, cf. ANON. CAR. Vicleșugul muieresc nu are asemănare cu nimic în lume. GORJAN, H. I, 11/15. Afurisite să fie aste patimi muierești. PANN, E. II, 45/1. Gîndit-ai dară, iubite, c-o nălucă muiereascâ Ar putea glasul mărirei în pieptu-mi sâ-l năbușească ? HASDEU, R. V. 158. Era greu, dar mințile muierești storc din piatră zăr. SLAVICI, ap. TDRG. I-au plăcut mai mult lucrurile muierești; spălatul, pologul, căratul. REBREANU, I. 47. Nu pot să mai opun piept bărbătesc unei patimi muierești ! GALACTION, O. 187. Era ras proaspăt, îmbrăcat ca în haine de duminică și mirosea a săpun muieresc. T. POPOVICI, SE. 150. țarțamuri muierești. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, cf. ALR II/I MN 112, 2831. ◊ Parte muierească = categoria femeilor, sexul femeiesc. Aruncară-se în partea muierească. CORESI, l. 223/7. Adunîndu-să sara tineri, parte bărbătească și muierească (cca 1750). GCR II, 51/37. Iubind. . . partea muierească (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 235/3. Va fi moarte între partea muierească. CALENDARIU (1814), 75/5. Această neînțeleaptă păreare. . . în partea cea muierească e foarte de stricăciune și de pagubă. ȚICHINDEAL, F. 122/15. (Regional) Cămașă muierească = ie. ALR II 3 295/102. – Pl.: muierești. – Muiere1 + suf. -esc.
17. [DLR] MUIERI vb. IV. R e f l. (Regional; depreciativ; despre bărbați) A căpăta însușiri sau a adopta atitudini caracteristice femeilor. N-am lăsat doar satul și tîrgul ca să venim în codru să ne muierim. GANE, N. I, 187. Frunzuliță măr sucit, Băieții s-au muierit Și fetele s-au vorbit Să lase părul pe frunte, La băieți să nu se uite. ȘEZ. XII, 81. – Prez. ind.: muieresc. – V. muiere1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL