1. [DEX '09] MORĂRIȚĂ, morărițe, s. f. 1. Soție de morar; stăpâna unei mori; morăreasă. 2. (La sg. art.; reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Morar + suf. -iță.
2. [MDA2] morăriță sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~țe / V: (îrg) mur~ / Pl: ~țe / E: morar1 + -iță] 1 Soție a morarului1 (1) Si: morăreasă (1). 2 Stăpână a unei mori (1) Si: morăreasă (2). 3 (Personificat; în colinde) Moară (1). 4 (Bot; reg; îc) Chica-voinicului (Nigella damascena). 5 (Buc; lsg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Buc; art.; lsg) Melodie după care se execută dansul morăriță (5).
3. [DLRLC] MORĂRIȚĂ, morărițe, s. f. Soția morarului sau stăpîna unei mori. Iar hoața de morăriță... Ieși afară-n fuga mare. PĂSCULESCU, L. P. 27.
4. [MDA2] murăriță sf vz morăriță
5. [Scriban] morăreásă f., pl. ese, și -íță f., pl. e. Nevastă de morar.
6. [DOOM 3] morăriță s. f., g.-d. art. morăriței; pl. morărițe
7. [DOOM 2] morăriță s. f., g.-d. art. morăriței; pl. morărițe
8. [DLR] MORĂRÍȚĂ s. f. 1. Soția morarului1 (I 1) sau stăpîna unei mori (1); morăreasă. Cf. ANON. CAR. Mergeam la iaz, unde întîlneam pe Ilinca, o fată de suflet a morăriței. GANE, N. III. 33, cf. 49. Către amiază a venit morărița s-o cheme la masă. SADOVEANU, M. C, 77. 2. (Personificat, în colinde) Moară (1). Morărița, mai șireată. . . Puse coada pe spinare Ș-apucă pe drum la vale. TEODORESCU, P. P. 143, cf. 151. Dar morărița, Iute ca crița, Cînd a văzut atîtea care Cu povară, A pus coada pe spinare Și-a tulit-o-n lunca mare. MARIAN, S. R. I, 28. 3. (Bot.; regional) Chica-voinicului (Nigella damascena). PANȚU, PL. 4. (Sg. art.; prin Bucov.) Numele unui dans popular. VARONE, D. 116. – Pl.: morărițe. - Și: (învechit și regional) murăríță s. f. ANON. CAR. – Morar1 + suf. -iță:
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL