1. [MDA2] morânceală sf [At: SĂM. IV, 728 / V: (reg) ~ron~, ~run~ / Pl: ~eli / E: morânci + -eală] (Mun) 1 Muncă obositoare Si: chin, trudă. 2 (Olt) Pământ amestecat cu apă, utilizat la spoitul caselor Si: tencuială. 3 Lături de vase, îngroșate cu mălai. 4 (Buc; îf moronceală) Treabă făcută de mântuială. 5 (Reg; îf morunceală) Depunere a icrelor de către moruni2.
2. [MDA2] moronceală sf vz morâncealâ
3. [MDA2] morunceală sf vz morânceală
4. [DLR] MORÎNCEÁLĂ s. f. 1. (Prin-Munt.) Muncă obositoare; trudă; chin. Cîteodată opream pîrîul și, făcînd o bolboacâ mare, „încercam să mă scald. . . Obosit de atîta morînceală, mă întindeam la umbră. SĂM. IV, 728. Mă trezii în pat, nădușit baltă de atîta morînceală ce-mi trăsese Morfeu. IOVESCU, N. 199. ♦ (Prin Bucov.; în forma moronceală) Treabă făcută de mîntuială. LEXIC REG. 105. ♦ (Regional, în forma morunceală, probabil prin apropiere de morun2 Depunere a icrelor de către moruni2. Nu știe seama peștelui, Morunceala morunilor, Tăvălitura știucilor. MAT. FOLK. 50. 2. (Prin Munt. și Olt.) Pămînt amestecat cu apă, întrebuințat la spoitul caselor (com. din TURNU MĂGURELE) ; tencuială (CHEST. II 128/90; ”frămîntătură" (PLOPȘOR, V. O. 11). 3. (Prin Munt.) Lături, de vase îngroșate cu mălai. Morînceală se zice lăturilor de vase îngroșate cu mălai pentru a fi date porcilor. I. CR, VIII, 88. – Și: (regional) moronceală, morunceálă s. f. – Morîncí + suf. -eală. – Pentru sensul 2, cf. m u r u i a l ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL