1. [MDA2] morândău [At: CADE / V: molâ~ / Pl: ~daie, ~dăie / E: ns cf morânci, morânceală] 1 sn (Olt) Pastă obținută prin mestecarea sau frământarea unei materii. 2 sn Bol alimentar foarte mare. 3 sn (Trs) Plăcintă preparată din mălai și brânză. 4 sn (Dep) Aluat care nu s-a copt bine. 5 sm (Olt) Om mare, leneș și prost.
2. [MDA2] molândău sm vz morândău
3. [Scriban] morîndăŭ n., pl. ăĭe și aĭe (ung.?). Olt. Mîncare proastă, tăvăragă.
4. [DAR] morândău, morândaie, s.n. (reg.) 1. plăcintă din mălai și brânză. 2. bol alimentar. 3. om mare și prost.
5. [DLR] MORÎNDĂU s. n., s. m. 1. S. n. (Prin Olt.) Pastă obținută prin mestecarea sau frămîntarea unei materii. Cf. CADE. ♦ Bol alimentar foarte mare. Cf. CADE, 2. S. n. (Prin sudul Transilv.) Plăcintă preparată din mălai și brînză. Cf. GR. S. VI, 240. ♦ (Peiorativ) Aluat care nu s-a copt bine. Com.din ȘUGAG-SEBEȘ. 3. S, m. (Prin Olt.) Epitet, dat unui om mare, prost (CADE), bleg sau molîu (CIAUȘANU, V. 180). – Pl.: (1, 2) rdorîndaie și morîndăie, (3) morîndăi. – Și: (3, probabil prin apropiere de moale^{1}) molîndáu s. m. CIAUȘANU, V. 180. – Etimologia necunoscută. Cf. m o r î n c i, m o r î n c e a I ă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL