1. [DEX '09] MINNESANG s. n. Poezie lirică de curte, creată de cavalerii medievali, în sec. XII, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali. [Pr.: minezang] – Cuv. germ.[1]
2. [MDA2] minnesang sn [At: DN3 / P: ~ezang / S și: mine~ / Pl: ~uri / E: ger Minnesang] Poezie lirică de curte din evul mediu, alcătuită după modelul folclorului german și sub influența trubadurilor provensali.
3. [DEX '98] MINNESANG s. n. Poezie lirică de curte creată de cavalerii medievali, în sec. XII, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali. [Pr.: minezang, scris și minesang] – Cuv. germ.
4. [DN] MINNESANG s.n. v. minesang.
5. [MDN '00] MINNESANG [MINEZANG] s. n. poezie lirică de curte, creată de cavalerii și cântăreții germani din evul mediu, după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali. (< germ. Minnesang)
6. [DN] MINESANG s.n. Poezie lirică de curte germană din evul mediu după modelul folclorului german și sub influența trubadurilor provensali. [Pron. -zang, scris și minnesang. / < germ. Minnesang – cîntec de dragoste].
7. [DOOM 3] !minnesang (germ.) [s pron. z] s. n.
8. [DOOM 2] !minnesang (germ.) [s pron. z] s. n.
9. [DTM] Minnesang (cuv. gem. Minne „iubire idealizată” + [Ge]sang „cântec”), genul predilect al Minnesängerilor*. Cântă iubirea mai mult sau mai puțin idealizată (hohe Minne și niedere Minne). Sursele M. se consideră a fi: arta trubadurilor* fr., poezia cavalerească germ., lirica pop., cântecele preoților vaganti (v. vagans). Forma predominantă era A A B (Barform – v. formă bar).
10. [DE] MINNESÄNG [minezáŋ] (cuv. germ.) s. n. Poezie lirică de Curte, creată de cavalerii și de cântăreții germani medievali (sec. 12-14), după model folcloric și sub influența trubadurilor provensali; celebra, în forme de versificație fixe, iubirea și viața cavalerească. Printre principalii săi reprezentanți se numără: H. von Morungen, Reinmar der Alte, W. von Wogelweide, W. von Eschenbach.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL