1. [DLRLC] MIMAT, -Ă, mimați, -te, adj. Reprodus sau exprimat prin gesturi.
2. [DEX '09] MIMA, mimez, vb. I. Tranz. A reprezenta situații, sentimente etc. prin gesturi, fără cuvinte. ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer.
3. [MDA2] mima vt [At: CR (1836), 281]/1 / Pzi: ~mez / E: fr mimer] 1 A exprima idei și sentimente numai prin gesturi sau prin mimică. 2 A imita gesturi, atitudini etc. 3 A simula.
4. [DEX '98] MIMA, mimez, vb. I. Tranz. A interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim (2). ♦ A imita gesturile, apucăturile cuiva. – Din fr. mimer.
5. [DLRLC] MIMA, mimez, vb. I. Tranz. (Cu privire la o piesă de teatru, un rol etc.) A interpreta prin gesturi, ca un mim. (Fig.) Femeile îl ascultă cu interes și aprobă cu întrebări mirate, respectuos mimate, savanta expunere. CAMIL PETRESCU, T. II 90. ♦ (Cu privire la gesturi, apucături etc.) A imita. C-o ușurință uimitoare știa să mimeze gesturile. BART, E. 40.
6. [DN] MIMA vb. I. tr. A interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. ♦ A imita gesturile, felul de a fi al cuiva. [< fr. mimer, it. mimare].
7. [MDN '00] MIMA vb. tr. 1. a interpreta (un rol, o piesă) prin mimică. 2. a imita gesturile, vocea, felul de a fi al cuiva. (< fr. mimer)
8. [DOOM 3] mima (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. mimez, 3 mimează; conj. prez. 1 sg. să mimez, 3 să mimeze
9. [DOOM 2] mima (a ~) vb., ind. prez. 3 mimează
10. [DLR] MIMÁ vb. I. T r a n z. 1. A exprima idei și sentimente fără cuvinte, numai prin gesturi sau prin mimică. Acest destoinic profesor a mimat (rostit prin semne) un cuvînt foarte elocvent. CR (1836), 281/1. Femeile . . . aprobă cu întrebări mirate, respectuos mimate, savanta expunere. CAMIL PETRESCU, T. II, 90, cf. 31. Trebuie să adaog că nu mă pot apropia nici pe departe de povestirea lui colorată, gesticulată și mimată. SADOVEANU, O. IX, 460. 2. A imita (gesturi, atitudini etc.). C-o ușurință uimitoare știa să mimeze gesturile. BART, E. 40. Într-o ambianță de elită, copilul mimează inconștient atitudini și gesturi inteligent. RALEA, S. T. II, 292, cf. 127. ♦ A da, în mod intenționat, o impresie falsă prin gesturi, atitudini etc.; a simula. Avea un rîs fals, nechezător, care mima veselia atît de grosolan, încît Andrei abia se stâpînea să nu-i trîntească un pumn în obraz. T. POPOVICI, S. 12, cf. 66, V. ROM. septembrie 1955, 61. - Prez. ind. : mimez. – Din fr. mimer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL