1. [DEX '09] MINCINOS, -OASĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înclinat să spună minciuni; care spune minciuni, care minte; care nu se ține de cuvânt. 2. Fals, neadevărat, neîntemeiat. ♦ Fig. Amăgitor, înșelător; himeric. – Minciună + suf. -os.
2. [MDA2] mincinos, ~oasă [At: COD. VOR. 166/30 / V: (îrg) ~ciun~ (înv) men~, menciunos, (rar) ~nțin~ / Pl: ~oși, ~oase / E: minciună + -os] 1-2 smf, a (Persoană) care spune minciuni (1). 3 a (Reg) Lingușitor. 4 a Care exprimă minciuni (1) Si: fals, neadevărat, neîntemeiat, (înv) mințit2 (1). 5-6 smf, a (Înv) (Persoană) care falsifică monede. 7 a (Înv; d. dovezi scrise, monede etc.) Falsificat. 8 a (Înv) Care a uzurpat un titlu. 9 a (Fig) Amăgitor. 10 a (Fig) Lipsit de valoare, de importanță. 11 sf (Înv; nob) Minciună (1). 12 sf (Mun) Soi de struguri, negri înainte de a se coace.
3. [DLRLC] MINCINOS, -OASĂ, mincinoși, -oase, adj. 1. Care minte; înclinat să spună minciuni. (Substantivat) Mincinosul nu e crezut nici cînd spune adevărul. ◊ Expr. A face sau a scoate (pe cineva) mincinos = a socoti (pe nedrept), a acuza (pe cineva) că este mincinos, că a mințit. ÎI făcuseră mincinos și el fugise din fața ocării. DUMITRIU, N. 32. ♦ Care nu se ține de cuvînt. Un datornic mincinos. 2. (Despre acte, fapte, atestări, jurăminte etc.) Fals, neadevărat, inexact, strîmb. Promisiunea mincinoasă era o inspirație a momentului. REBREANU, R. II 92. Lacrimile ce vărsa la genuchii mei mă spăriau; inima îmi spunea că sînt mincinoase. NEGRUZZI, S. I 52. – Variantă: (regional) minciunos, -oasă (NEGRUZZI, S. III 179) adj.
4. [Șăineanu, ed. VI] mincinos a. 1. plin de minciuni: laude mincinoase; 2. cui îi place a minți: om mincinos. 3. fals: martur mincinos; 4. fig. amăgitor: o lume mincinoasă! ║ m. cel ce spune minciuni: e un mincinos.
5. [Scriban] mincinós și (vechĭ, rar azĭ) mincĭunós, -oásă adj. (d. mincĭună). Care minte, care spune minciunĭ: copil mincinos. Fals, înșelător, bazat pe mincĭunĭ: laude mincinoase, aparență mincinoasă. Subst. Acela e un mincinos.
6. [MDA2] mencinos, ~oasă a, s vz mincinos
7. [MDA2] menciunos, ~oasă a, s vz mincinos
8. [MDA2] minciunos, -oasă smf, a vz mincinos
9. [MDA2] minținos, ~oasă a vz mincinos
10. [DLRLC] MINCIUNOS, -OASĂ adj. v. mincinos.
11. [Scriban] mincĭunós, V. mincinos.
12. [DOOM 3] mincinos adj. m., pl. mincinoși; f. mincinoasă, pl. mincinoase
13. [DOOM 2] mincinos adj. m., pl. mincinoși; f. mincinoasă, pl. mincinoase
14. [MDO] mincinos
15. [IVO-III] mincinos, -noasă.
16. [Argou] MINCINOS mâncător de rahat, pastilar, trombonist, vânzător de brașoave / gogoși.
17. [Argou] mincinos, mincinoși s. m. v. marmeladă.
18. [DGS] mincinos, -oasă s.m., s.f., adj. I s.m., s.f. 1 caiafă, fățarnic, ipocrit, machiavelist, perfid, prefăcut, șiret3, viclean, <reg.> balamut, proclet, <înv.> crai de Curte Veche, crai de Curtea Arsă, crai de Curtea Veche, crai de ghindă, crai nou, telpiz, <fig.> comedian, comediant, fariseu, histrion, iezuit, tartuf, <fig.; pop. și fam.> farmazon, <fig.; fam.> gogoșar, trombonist, <fig.; reg.; deprec.> șulfă, <arg.> conte, <vulg.> mâncător de căcat, mâncător de rahat. Îl disprețuia considerându-l un mincinos jalnic. 2 (arg.) v. Delator. Denunțător. Informator. Pârâtor. II adj. 1 (despre oameni sau despre modul lor de a se manifesta, de a gândi etc.) calin, disimulat, duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, machiavelic, mironosit, nesincer, perfid, periculos, pervers, prefăcut, șiret3, viclean, <astăzi rar> fariseean, <rar> machiavelistic, <pop.> dosnic, <reg.> hamiș, proclet, șugubăț, tuieș, <înv.> diplomaticos, fățărit, meșteșugareț, meșteșugăreț, meșteșugit, tăgadnic, telpiz, viclenit, vizetlean, <deprec.> levantin, <peior.> rafinat2, <fig.> demonic, diabolic, histrionic, iezuit, iezuitic, mieros, tartufist, <fig.; livr.> tortuos, <fig.; pop. și fam.> mâțos, <fig.; pop.> codalb, pestriț, <fig.; reg.> noduros, <fig.; înv.> calp, lins2, stâng, zugrăvit2. Este o femeie mincinoasă, în care nu poți avea încredere. Afișează o modestie mincinoasă. 2 (în opoz. cu „real”; despre afirmații, mărturii etc.) fals, inautentic, inventat, născocit, neadevărat, neautentic, neîntemeiat, nereal, plăsmuit, scornit, <înv.> mințit, neadevăr, răsuflat, <fig.; pop.> strâmb, <fig.; înv.> nud. Și-a dat seama că mărturia lui este mincinoasă. Afirmația ei mincinoasă a stârnit revolta colegilor. 3 (în opoz. cu „original”; înv.; despre scrieri, documente etc.) Apocrif. Contrafăcut. Fals. Falsificat. Neautentic. Nesigur. Plăsmuit. 4 (în opoz. cu „adevărat”, „autentic”; înv.; despre oameni) v. Fals. III adj. fig. (despre cuvinte, gânduri, argumente, manifestări etc. ale oamenilor) amăgitor, aparent, deluzoriu, iluzoriu, înșelător, neadevărat, specios, <fig.> deșert, <fig.; fam.> lunecos. Presupunerile pe care le-a făcut s-au dovedit mincinoase.
19. [CECC] Mendacem memorem esse oportet (lat. „Memoria este de folos mincinosului”) – Cicero, De divinatione (II, 71). Vezi: Il faut bonne mémoire… LIT.
20. [DLR] MINCINOS, -OASĂ adj., subst. I. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care spune minciuni (I 1), care minte. Ceale ce întrănse menciuroșii a îmbla. COD. VOR. 166/30. O, amar mencinoșilor! (cca 1 550). CUV. D. BĂTR. II, 463/23. Menciuroși fiii oamerilor, întru măsuri nu dereptați. PSALT. 117, cf. 246. Mărturisitoriul mincinos cu spurcăciunea și cu hitleniia minciunilor lui piiarde oamenii. CORESI, EV. 164, cf. 171. Că totu menciurosul tată-i e dracul (a. 1619). GCR I, 54/33. Și acolo înlăuntru pun pre vrăjitorii cei mincinoși. HERODOT (1645), 228. De vreame ce el iaste preacurvariu și iaste mincinos i om cumu-i mai rău (a. 1 646). GCR I, 123/3. Tuturor oamenilor celor mencinoșilor tată li-e dracul. COD. TOD. 226, Strîmbii urăști și făloșii Și pierdzi pre toți mincinoșii. DOSOFTEI, PS. 20/18. Cît ești de amăgitoare, mincinoasă și șugubață. CANTEMIR, ap. GCR I, 324/17. Osîndindu-se. . . mincinoșii, fermecătorii, bețivii (a. 1805). GRECU, P. 207, cf. ALECSANDRI, T. 129, ALR I 1 552/343, 412, 526, 960, I 1 519/28, ii 3 741/36, 414. Omul mincinos nicăiri nu are omenie (a. 1821). GCR II, 234/21. Cine se învață mincinos, cînd spune adevărul se bolnăvește. PANN, ap. DDRF, cf. ISPIRESCU, L. 1. Gura mincinosului în primejdii te bagă. ZANNE, P. VIII, 334. Mincinosul cu șiretul, veri primari și frați de cruce. id. ib. 336, cf. I, 671. ◊ F i g. Tu, perină mincinoasă, Mi-ai băgat o boalâ-n oasă. MÎNDRESCU, L. P. 89. ♦ (Regional) Lingușitor (Mircești-Pașcani). ALR II 3 671/537. 2. Adj. Care exprimă minciuni (I 1), fals, neadevărat, neîntemeiat, (învechit) mințit (I 1). Menciuroase cuvente. COD. VOR. 172/3. Limba mincinoasă urăște adevărul. CORESI, EV. 164, cf. 128, 195. Jurământul mincinos. id. ib. 287. Cînd va fi sudalma celuia dentîi minciunoasî și nu va putia să arate. PRAV. 239. De-are face și giurămîntu minciunos. ib. 263, cf. 43. Și au ieșit lui minciunoase mărturii (a. 1 680-1 700). GCR I, 245/4. Urechea hireșă . . . este mai aproape decît toate ureachile de gura minciunoasă. CANTEMIR, ap. GCR I, 360/13. Prin minciunoase preziceri, care lingușau patimile lui Ștefăniță, ea avu mare parte în plinirea nelegiuirilor sale. ASACHI, S. L. II, 119. Lacrimile ce vărsa la genunchii mei mă speriau; inima îmi spunea că sînt minciunoase. NEGRUZZI, S. I, 52. Cu ochii înmuiați în lacrimi mincinoase îi zise. FILIMON, O. I, 120. Promisiunea mincinoasă era o inspirație a momentului. REBREANU, N. II, 92. După. . . stabilirea căimăcămiei, sosi vestea minciunoasă că năvălesc rușii. SADOVEANU, O. I, 135, cf. X, 168, id. E. 20. Imaginea pe care și-o fac ei despre mine se va arăta într-o zi mincinoasă. CAMIL PETRESCU, O. III, 50. 3. Adj., s. m. și f. (Învechit) (Persoană) necinstită, care falsifică (monede). Minciunoșii ceia ce fac bani răi. PRAV. 75. Orcare zlătariu va mesteca aurul. . . cu alte lucruri. . . și să va afla minciunos, cu altă cu nemică, numai cu capul să plătească, ib. 77. 4. Adj. (Învechit, despre dovezi scrise, monede etc.) Falsificat, contrafăcut, neautentic. Pomenește de dînșii Cvint Curțius, istoricul, de faptele lui Alexandru Machedon (însă nu acea Alexandrie mincinoasă, care este pe limba noastră plină de basne). M. COSTIN, LET. I, 15/16. Să scoală acmu alți nepoți acelui părinte și le fac zapisele mincinoase (sfîrșitul sec. XVII – începutul sec. XVIII). IORGA, S. D. XIX, 5. De unde urmează a fi mincinoasă fabula lui Sulțer. MAIOR, IST. 194/30. Cei ce taie monedă mincinoasă de tot sau în parte. CARAGEA, L. 86/6. Am priimit râportul. . . în pricina unii monede turcești mincinoase (a. 1828). DOC. EC. 411. În zilile acestea s-au aflat cîțiva inși care făcea bani mincinoși CR (1829), 551/11. Bancherul a cărui nume se vede pe minciunoasele poliți. NEGRUZZI, S. III, 179. 5. Adj. (Învechit) Care a uzurpat un titlu, care trece sau se dă drept.. . ; fals. Den mincinoși proroci și de mincinoși învățători, periră. CORESI, EV. 485. Să nu fie amegiți de proroci minciunoși. N. TEST. (1648), 203v/1. Hulele și blestemele prorocului celui mincinos. BIBLIA (1688), [prefață] 7/10. Că în vreamea sfîrșitului proroci mincinoși vor avea (cca 1 700- 1 725). GCR II, 23/11. Fu silitor să facă războaie asupra . . . unui mincinos Mustafa, ce se arăta pe sineși a fi Mustafa, fiiul lui sultan Baiazid. VĂCĂRESCUL, IST. 256, cf. MOLNAR, RET. 19/22. 6. Adj. F i g. Amăgitor, înșelător; lipsit de valoare, de importanță. Iară pre viata și hrana și mincinoasa bogăție și cinstea aceștii lumi le numeaște lucruri ce nu sînt. VARLAAM-IOASAF, 10r/13. A da soartei înapoi toate mincinoasele-i podoabe. MARCOVICI, C. 83/13. Mîndria. . . au întinat și pre îngeri. . . amăgiți. . . de mincinoasa ei față. CONACHI, P. 264. Poate să arunce un văl de poezie asupra acelor plăceri mincinoase. FILIMON, O. I, 114. Numai aerul se-ncheagă în tablouri mincinoase. EMINESCU, O. IV, 112. Acest vlădică, dacă s-a uniat, săracul, I-au împlut papa sacul De titulușuri înalte, minciunoase și deșarte. ap. IORGA, L. II, 159. Gîndindu-te la toate cîte ai îndurat și la toate cîte sînt legate de trecătoare măriri, de înfățișeri minciunoase și vorbe sterpe, te vei părăsi poate de ele. SADOVEANU, D. P. 135. II. S. f. 1. (Învechit, neobișnuit) Minciună (I 1). Cine fereaște deșartele și minciunoasele m[i]l[o]stea sa lăsară. PSALT. SCH. 511/14. 2. (Prin Munt.) Specie de struguri, negri înainte de a se coace. H II 165, cf. 125. – Pl.: mincinoși, -oase. – Și: (învechit și regional) minciunós, -oásă, (învechit) mencinós, -oásă, menciunós, -oásă adj., subst., (rar) minținós, -oásă (PONTBRIANT, D.) adj. – Minciună + suf. -os. - Minținos: prin apropiere de minți.
21. [DLR] MENCINÓS, -OÁSĂ adj., subst. v. mincinos.
22. [DLR] MENCIUNOS, – OÁSĂ adj., subst. v. mincinos.
23. [DLR] MINCIUNOS, -OÁSĂ adj., subst. v. mincinos.
24. [DLR] MINȚINÓS, -OÁSĂ adj. v. mincinos.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL