1. [DN] MIMEZĂ s.f. Ironie în care se repetă ceea ce altul a zis sau ar fi putut spune, imitîndu-i vocea, gesturile. [< fr. mimèse, cf. gr. mimesis].
2. [MDN '00] MIMEZĂ s. f. ironie în care se repetă ceea ce altul a zis, sau ar fi putut spune, imitându-i vocea, gesturile. (< fr. mimèse, gr. mimesis)
3. [DFS] mimeză (gr. mimesis „imitație”), figură de stil în genul ironiei, prin care se persiflează vorbirea, tonul și gesturile unui personaj, în genere acuzat de nesinceritate ori prostie (A): „Să făcé a nu-i plăcè să priimească domnia, ca și fata cia ce dzisă unui voinic: Fă-te a mă trage și eu oi merge plângând. Așè să făcè și Mihai-vodă că nu-i trebuiește domnia.” (I. Neculce) M. ca figură de compoziție se aplică într-o specie a poeziei lirico-umoristice numită parodie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL