1. [DEX '09] MILOGEALĂ, milogeli, s. f. Faptul de a se milogi. – Milogi + suf. -eală.
2. [MDA2] milogeală sf [At: VLAHUȚĂ, N. 16 / Pl: ~eli / E: milogi + -eală] 1 Cerșetorie. 2-3 (Dep) Rugăminte făcută cu stăruință (și cu glas plângător).
3. [DLRLC] MILOGEALĂ, milogeli, s. f. Faptul de a se milogi; cerșire. Sfiicioasă, ingînînd o milogeală fără vorbe... ea-și întindea talerul pe la toate mesele. VLAHUȚĂ, O. A. 135.
4. [Șăineanu, ed. VI] milogeală f. 1. cerere de milă; 2. implorare ipocrită.
5. [Scriban] milogeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a te milogi. Fig. Cerere prea umilă, milcuire. Cerșitorie.
6. [DOOM 3] milogeală s. f., g.-d. art. milogelii; pl. milogeli
7. [DOOM 2] milogeală s. f., g.-d. art. milogelii; pl. milogeli
8. [DGS] milogeală s.f. cerșeală, cerșetorie, cerșire, cerșit, cerut1, milogit, <rar> cerșetorit, mendicitate, <înv. și reg.> prosteală2, <arg.> mangleală. Unii își câștigă existența din milogeală.
9. [DLR] MILOGEALĂ s. f. Faptul de a se m i l o g i. Cf. m i l o g i (1). Sfiicioasă, îngînînd o milogeală fără vorbe. . . , ea-și întindea talerul pe la toate mesele. VLAHUȚĂ, ap. TDRG, cf. ȘĂINEANU, D. U. Cf. m i l o g i (2). Ofta, și-și pițigăia glasul, și se mlădia ca o pisică, într-un fel de milogeală dezgustătoare. VLAHUȚĂ, N. 16. Poți să mă scutești în astă seară cu milogeala. C. PETRESCU, V. 314. Nu mai merge cu așteptarea și milogeala. PAS, Z. IV, 224. – Pl. : milogeli. – Milogi + suf. -eală.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL