1. [DEX '09] MILION, milioane, num. card. Număr egal cu o mie de mii. ◊ (Fam.; în loc. adj. și adv.) De milioane = extraordinar (de frumos, de bun, de valoros etc.). [Pr.: -li-on] – Din fr. million.
2. [MDA2] milion [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 333/20 / V: (înv) ~iun (Pl: ~liunuri) / P: ~li-on / Pl: ~oane / E: fr million, ngr μιλλιοῦνι, pn milion, ger Million, it milione, rs миллион] 1 nc Număr egal cu o mie de mii. 2 nc (Lpl) Număr foarte mare, nedeterminat. 3 s Sumă de bani de un milion de unități monetare.
3. [DLRLC] MILION, milioane, num. card. Număr egal cu o mie de mii. Ce spectacol măreț!... Patru milioane de deputați la un loc, cerînd cuvîntul! ALECSANDRI, T. I 232. O aristocrație ignorantă, sprijmită de Poartă și de cler... ține în lanțuri un popor eds mai mult de două milioane de oameni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. ◊ (Adjectival, f.; cu valoare de numeral ordinal) Milimetrul pătrat este a milioana parte dintr-un metru pătrat. ◊ (Fără complinire, exprimă adesea valori bănești) Acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă. EMINESCU, O. I 59. Nu mi-aș vinde secretul p-un milion. NEGRUZZI, S. III 232. – Pronunțat: -li-on.
4. [MDA] milion nc [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 333/20 / V: (înv) ~iun (Pl: ~liunuri) / P: ~li-on / Pl: ~oane / E: fr million, ngr millioàni, pn milion, ger Million, it milione, rs million] 1 Număr egal cu o mie de mii. 2 (Lpl) Număr foarte mare, nedeterminat. 3 s Sumă de bani de 1 milion de unități monetare.
5. [DN] MILION s.n. Număr egal cu o mie de mii. [Pron. -li-on. / < fr. million].
6. [MDN '00] MILION s. n. o mie de mii. ♦ (fam.) de õane = excepțional, extraordinar (de). (< fr. million)
7. [DCR2] milion s. n. în sint. adj. de milioane (lb. colocv.) Grozav, excepțional ◊ „«Oameni de milioane» cunoscuți într-o zi obișnuită la Săcele.” Sc. 13 X 78 p. 1. ◊ „Ce «lansați» aici? îl întrebăm, glumind [...] Idei de «milioane» [...] Producem zilnic din apele reziduale circa 400 mc de biogaz.” Sc. 17 III 81 p. 2 (din fr. million; DEX-S)
8. [Șăineanu, ed. VI] milion n. 1. o mie de mii: 2. (absolut) un milion de lei: are trei milioane.
9. [Scriban] *milión n., pl. oane (fr. million, d. mille, o mie; it. milione). O mie de miĭ. O mie de miĭ de francĭ: a te juca cu milioanele.
10. [MDA2] miliun nc vz milion
11. [MDA] miliun nc vz milion
12. [DOOM 3] milion1 (desp. -li-on) s. n. (primul ~ de dolari), pl. milioane
13. [DOOM 3] milion2 (un ~) (desp. -li-on) num.; 1.000.000 (dar: 1,1 milioane)
14. [DOOM 2] milion2 (-li-on) s. n. (primul ~ de dolari), pl. milioane
15. [DOOM 2] *milion1 (un ~) (-li-on) num.
16. [DOOM 3] milioane (două/trei etc. ~) (desp. -li-oa-) num.
17. [DOOM 2] milioane (două ~ etc.) (-li-oa-) num.
18. [DER] milion (milioane), s. n. – O mie de mii. – Mr. miliune. Fr. million, parțial prin intermediul pol. milion (sec. XVII). – Der. milionar, adj., din fr. millionnaire. Mr., din it. miglione, prin intermediul ngr. μιλλιούνι.
19. [DMG] milion, număr natural egal cu 106. Denumirea a fost propusă de Marco Polo (1290).
20. [DGS] milion num. card. <arg.> bulion. A cheltuit într-o zi cinci milioane.
21. [DLR] MILION num. card. Număr egal cu o mie de mii. 1 milion, adică 1000 de mii de stănj[ăni]. HERODOT (1 645), 235. ◊ (Urmat de determinări, substantive, de obicei introduse prin prep. „de” indică cantitatea) Două milioane să dea leșilor bani. M. COSTIN, LET. I, 333/20. Să vedea Xerxes în fruntea unei armadii nenumărate. . . Mai mare de cinci milioane și doao sute de mii de oameni. MOLNAR, I. 297/16. Avea un milion de ostași supt steagurile sale. MAIOR, P. 19/27. În toată Italia preste tot sînt peste 20 de milioane de lăcuitori. CR (1829), 17/6. O aristocrație ignorantă. . . ține în lanțuri un popor de mai mult de două milioane de oameni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. Patru milioane de deputați la un loc, cerînd cuvîntul. ALECSANDRI, T. I, 232. Caut în acest București de un milion de locuitori un om să mă asculte și nu-l găsesc. C. PETRESCU, C. V. 152. ◊ (La pl. indică adesea un număr foarte mare, nedeterminat) Arunca milioane de bani de se răscumpăra. N. COSTIN, LET. II, 66/1. Giuruia multe milioane de bani domnilor leșești. NECULCE, LET. II, 420/11. Luînd multe milioane de prunci robi să duse. MINEIUL (1776), 145v2/25. Atîtea miliunuri de miluri depărtare. GRECEANU, I. 115/28. Milioanele de români îmbătrînise cu az . . . buche. RUSSO, S. 58. Milioane de infuzorii. EMINESCU, N. 23. ◊ (Subînțelegîndu-se un determinativ desemnînd unități monetare) Au izvodit o sumă mare dă datorie, ca cînd ar fi datoare țara milioane piste milioane, I. GOLESCU, în PR. DRAM. 79. Nu mi-aș vinde secretul pe-un milion. NEGRUZZI, S. III, 232. Ce milion? Care milion? De unde milion? ALECSANDRI, T. I, 405. Acele milioane, ce în grămezi luxoase Sînt strînse la bogatul, pe cel sărac apasă. EMINESCU, O. I, 59. Haidați toți la Novac, La Novac cel mai bogat, Milioane la-mpărat. RETEGANUL, TR. 41. - Pronunțat: -li-on. – Pl.: milioane. – Și : (învechit) miliún (pl. miliunuri) num. card. – Din fr. million. – La scriitorii vechi, din ngr. μιλλιοῦνι, pol. milion, germ. Million, it. milione, rus. миллион.
22. [DLR] MILIUN num. card. v. milion.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL