Definiție și ce înseamnă minavet

1. [DEX '09] MINAVET, minavete, s. n. (Înv.) Flașnetă mică. [Pl. și: minaveturi. – Var.: minavetă s. f.] – Et. nec.

2. [MDA2] minavet sn [At: FILIMON, O. II, 19 / V: ~tă, (îvr) mânavetă sf / Pl: ~e / E: ns cf menuet] 1 Flașnetă de mici dimensiuni. 2 (Îvr) Menuet.

3. [DEX '98] MINAVET, minaveturi, s. n. (Înv.) Flașnetă mică. [Var.: minavetă s. f.] – Et. nec.

4. [DLRLC] MINAVET, minaveturi, s. n. (Învechit) Flașnetă de dimensiuni reduse. Nu te poți arăta la o fereastră fără să nu înceapă să-ți urle un minavet sau o primadonă de doi-trei anișori. GHICA, S. 592. S-a mînia nineaca și nu ți-a mai cumpăra minavet. ALECSANDRI, T. I 113. – Variantă: minavetă s. f.

5. [Șăineanu, ed. VI] minavet n. Mold. flașnetă de învățat păsări: un minavet de canar AL. [Fr. menuet, printr’un intermediar rusesc].

6. [Scriban] minavét n., pl. e și urĭ, și -étă f., pl. e (pol. menwet, d. fr. ménuet, menuet. Cp. cu caterincă). Vechĭ. Menuet. Azĭ. Rar. Flașnetă.

7. [DEX '09] MINAVETĂ s. f. v. minavet.

8. [MDA2] minavetă sf vz minavet

9. [DOOM 3] minavet (înv.) s. n., pl. minavete

10. [DOOM 2] !minavet (înv.) s. n., pl. minavete

11. [DER] minavet (minavete), s. n. – Flașnetă. Origine nesigură. După Tiktin (urmat de Candrea și Scriban) din fr. menuet, prin intermediul pol. menwet, care pare să corespundă cu sensul cuvîntului, cunoscut numai în Mold. Ar putea fi vorba și de un der. din ngr. μαναβέλλα „caterincă, flașnetă”, cf. liver. Scriban menționează sensul de „menuet”, care nu apare la noi.

12. [DGS] minavet s.n. (muz.; înv.) v. Flașnetă.

13. [DLR] MINAVÉT s. n. 1. Flașnetă de dimensiuni reduse. Numai coconu Guliță și neamțul cu minavetul lipseau. FILIMON, O. II, 19. Am să-i cînt toată ziua din minavet. ALECSANDRI, T. 424, cf. id. T. I, 116. Nu te poți arăta la o fereastră fără să nu înceapă să-ți urle un minavet. GHICA, S. 592. Are două pisici foarte bine educate: una învîrtește la o minavetă mică ce cîntă mazurca, și cealaltă joacă. CARAGIALE, O. III, 196. Minaveta a dat glas, slobozind un cîntec. TEODOREANU, M. U. 221. 2. (Învechit, rar) Menuet. Cf. ALEXI, W., SCRIBAN, D. – Pl.: minavete. – Și: minavétă, (învechit, rar) mînavétă (barcianu) s. f. – Etimologia necunoscută. – Cf. m e n u e t. – Mînavétă: prin apropiere de mînă.

14. [DLR] MINAVÉTĂ s. f. v. minavet.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MILUI, miluiesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva de pomană. ♦ […]
1. [DEX '09] MILUITOR, -OARE, miluitori, -oare, adj. (Înv.) Darnic. [Pr.: -lu-i-] – Milui + […]
1. [DEX '09] MILUȚĂ s. f. (Pop.) Diminutiv al lui milă1. – Milă1 + suf. […]
1. [DEX '09] MIMANSA s. f. Școală filosofică indiană, fondată în sec. III î. H., […]
1. [DEX '09] MIMARE, mimări, s. f. Acțiunea de a mima și rezultatul ei. – […]
1. [DLRLC] MIMAT, -Ă, mimați, -te, adj. Reprodus sau exprimat prin gesturi. 2. [DEX '09] […]
1. [MDA2] mimesis sns [At: DN3 / E: lat mimesis] 1 Principiu estetic, dezvoltat mai […]
1. [DEX '09] MIMETIC, -Ă, mimetici, -ce, adj. Care se referă la mimetism, care are […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro