1. [DEX '09] MEANDRIC, -Ă, meandrici, -ce, adj. (Despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre (1). [Pr.: me-an-] – Meandru + suf. -ic. Cf. fr. méandrique.
2. [MDA2] meandric, ~ă a [At: CONTEMP. 1959, nr. 674, 1/4 / P: me-an~ / Pl: ~ici, ~ice / E: meandru + -ic] (Rar) 1 (D. cursul apelor) Care are sau formează meandre (2). 2 (Fig) Întortocheat.
3. [DN] MEANDRIC, -Ă adj. Care are cotituri dese și întortocheate. [Pron. me-an-. / < fr. méandrique].
4. [MDN '00] MEANDRIC, -Ă adj. cu meandre. (< fr. méandrique)
5. [Scriban] *meándric, -ă adj. (ea 2 silabe). Tortuos, ca rîu Meandru [Frigia, Asia Mică]: Uniĭ meandrice.
6. [DOOM 3] meandric (desp. me-an-) adj. m., pl. meandrici; f. meandrică, pl. meandrice
7. [DOOM 2] meandric (me-an-) adj. m., pl. meandrici; f. meandrică, pl. meandrice
8. [DLR] MEANDRIC, -Ă adj. (Rar, despre cursul unei ape) Care are sau formează meandre (2). Dîmbovița, apă vie altădată și meandrică, ieșea des din albia ei. CONTEMP. 1959, nr. 674, 1/4. - Pronunțat: me-an-. – Pl.: meandrici, -ce. – Meandru + suf. -ic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL