[DTM] meane (cuv. engl. [mi:n] „mijlociu, mediu”) 1. În muzica engleză polif. din sec. 14-18, atât vocală cât și instrumentală, vocea (1) medie, numită azi alto* sau contralto*, care era cântată cu precădere de bărbați (v. contratenor). ♦ În discantul (1, 3) engl. pe trei voci (2) din sec. 14-15, trecerea cantus-firmus*-ului la vocea medie este numită „mene sight”. ♦ În muzica engl. timpurie pentru orgă*, vocea medie, cu un ambitus (1) larg, era repartizată între cele două mâini, când pe portativul* superior, când pe cel inferior, ca o vagans* (parte schimbătoare, „călătoare”); inițial, această muzică era scrisă pe un portativ* cu 20 de linii; numele de mene (sic) al vocii medii se datorează probabil lui John Redford. 2. În familia violelor*, m. – violl este numele unei viole ci dimensiuni normale și voce medie. – small m. („m. cea mică”) și great m. („m. cea mare”).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL