Definiție și ce înseamnă mâzgos

1. [DEX '09] MÂZGOS, -OASĂ, mâzgoși, -oase, adj. 1. Noroios, cleios; lunecos. 2. (Reg.; despre plante) Plin de sevă. – Mâzgă + suf. -os.

2. [MDA2] mâzgos, ~oasă a [At: ECONOMIA, 132/21 / Pl: ~oși, ~oase / E: mâzgă + -os] (Reg) 1 (D. plante) Plin de sevă. 2 (D. terenuri, drumuri) Moale1. 3 (D. terenuri, drumuri) Lunecos. 4 (D. terenuri, drumuri) Noroios. 5 (D. oameni, obiecte de îmbrăcăminte etc.) Murdar (1).

3. [DLRLC] MÎZGOS, -OASĂ, mîzgoși, -oase, adj. 1. (Despre pămînt) Noroios, cleios, plin de mîzgă. 2. (Despre plante) Plin de suc, cu multă sevă.

4. [Scriban] mîzgós, -oásă adj. (d. mîzgă). Plin de suc. Lipicĭos. Alunecos.

5. [DOOM 3] mâzgos (rar) adj. m., pl. mâzgoși; f. mâzgoasă, pl. mâzgoase

6. [DOOM 2] mâzgos (rar) adj. m., pl. mâzgoși; f. mâzgoasă, pl. mâzgoase

7. [DER] mîzgă s. f. – 1. Sevă, suc. – 2. Sacîz, rășină secretată de lemn. – 3. Substanță vîscoasă în general. – 4. Nămol, glod. – 5. Flegmă, mucozitate. – Mr. mîzgă „nămol”. Sl. mezga „sevă” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 191; Berneker, II, 54; Conev 51), cf. bg. măzgá, cu sensul de „sevă”. – Der. mîzgos, adj. (plin de sevă, de suc; vîscos, lipicios).

8. [DGS] mâzgos, -oasă adj. (reg.) 1 (despre suprafețe, terenuri etc.) v. Alunecos. Glisant. Lucios. Luciu2. Lunecos. 2 (despre lucruri, obiecte, încăperi etc.) v. Înnegrit. Jegos. Maculat. Mânjit. Murdar. Negru. Nespălat. Pătat. Slinos. Soios. Sordid. 3 (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) v. Jegos. Mânjit. Murdar. Negru. Nespălat. Slinos. Soios.

9. [DLRLV] MÎZGOS adj. (Trans. SV) Lunecos, noroios. Iară un boiariu . . . au poruncit să presare cenușă-pre jos ... că era locul mîzgos. .ÎVM, 202v. Etimologie: mîzgă + suf. -os. @Vezi și mîzgăi, mîzguș.

10. [DLR] MÎZGÓS, -OÁSĂ adj. (Regional) 1. (Despre plante) Plin de sevă. Inoculația se face în iunie și în iulie, pînă cînd sînt pomii mîzgoși la coajă. ECONOMIA, 132/21. Măduva de floarea-soarelui e mîzgoasă, că iese apă cînd o storci. PLOPȘOR, V. O. 11, cf. ALR II 3 493/141, 157. 2. (Despre terenuri, drumuri) Moale1, lunecos, noroios. Cf. TDRG. Drumu-i strașnic mîzgos. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, cf. com. MARIAN, CHEST. IV 61/164. ♦ (Despre oameni, despre obiecte de îmbrăcăminte etc.) Murdar (1) (Lechința-Tîrnăveni). Cf. ALR I 639/148,640/148. – Pl.: mîzgoși, -oase. – Mîzgă + suf. -os.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] mândreață sf vz mândrețe 2. [DEX '09] MÂNDREȚE, (2) mândreți, s. f. 1. […]
1. [MDA2] mândrenie sf [At: RETEGANUL, P. II, 13 / Pl: ~ii / E: mândru […]
1. [DEX '09] MÂNDREȚE, (2) mândreți, s. f. 1. Frumusețe, splendoare. 2. (Concr.) Ființă, lucru […]
[Scriban] mîndréță f., pl. ĭ (d. mîndru). Frumuseță, splendoare: ce mîndreță de grădină, de armată, […]
1. [DEX '09] MÂNDRIRE s. f. (Rar) Faptul de a se mândri; satisfacție, fală; fudulie, […]
1. [DEX '09] MÂNDRIȘOR, -OARĂ, mândrișori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Mândruț. – Mândru […]
1. [MDA2] mândroste sf [At: PSALT. 189 / Pl: ? / E: slv мѫдрость] (Îvr) […]
1. [DEX '09] MÂNDRULEANĂ, mândrulene, s. f. (Pop.) Mândruță. – Mândră + suf. -uleană. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro