1. [DEX '09] MĂSĂRIȚĂ, măsărițe, s. f. (Reg.) Față de masă. – Masă2 + suf. -ăriță.
2. [MDA2] măsăriță1 sf [At: LB / V: mas~, ~ser~, mesar~, mesăr~, meser~ / Pl: ~țe, ~ți / E: masă + -(a)riță] 1 (Ban; Trs) Față de masă. 2 (Îs) ~ de piele Bucată de mușama care servește drept față de masă. 3 (Reg) Bucată de pânză care are diferite utilizări casnice.
3. [MDA2] măsăriță2 sf [At: (a. 1709) IORGA, S. D. X, 261 / Pl: ~țe / E: măsar + -iță] (Îvr; pbl) Soție a măsarului.
4. [DLRLC] MĂSĂRIȚĂ, măsărițe, s. f. (Transilv.) Față de masă.
5. [MDA2] masăriță sf vz măsăriță1
6. [MDA2] măsariță sf vz măsăriță1
7. [MDA2] măseriță sf vz măsăriță1
8. [MDA2] mesariță sf vz măsariță1
9. [MDA2] mesăriță sf vz măsăriță1
10. [MDA2] meseriță sf vz măsăriță1
11. [DOOM 3] măsăriță (reg.) s. f., g.-d. art. măsăriței; pl. măsărițe
12. [DOOM 2] măsăriță (reg.) s. f., g.-d. art. măsăriței; pl. măsărițe
13. [DGS] măsăriță s.f. (reg.) v. Față de masă.
14. [DLR] MĂSĂRÍȚĂ1 s. f. 1. (Ban. și Transilv.) Față de masă. Cf. LB, STAMATI, D., POLIZU, PONTBRIANT, D., LM. Ea. . . scoase din saltarul mesișoarei o măsăriță curată și o întinse pe masă. SLAVICI, ap. TDRG, cf. DDRF, REV. CRIT. III, 160. În fund e o masă nevăpsită, acoperită cu măserițe albe sau cu covoare scumpe de-strămături. PAMFILE, I. C. 437. În mijloc era o masă rotundă, învălitâ c-o măsârițâ țesută în frumoase alesuri românești. AGÎRBICEANU, A. 508, cf. PĂCALĂ, M. R. 412, PRIBEAGUL,. P. R. 28, 56. Ia scoate Tot ce ai în desagă, Pavele!... Pedagogul se execută, așternînd pe o masă lungă un ziar drept măsâriță. BENIUC, M. C. I, 127, cf. id. V. CUC. 57, ALR II/I MN 148, 3 928/102, 833, A I 35, 36, II 3, 4, 6, 7, .8, 12, III 3, 7, 12, 16, 17, 18, MAT. DIALECT, I, 138. [Pîinea] o punem pe masă șî o acoperim c-o mesariță. GL. V. J., cf. com. din TIMIȘOARA. ◊ Măsărițâ de pt'ele = bucată de mușama care servește drept față de masă. ALRM II/I h 401. 2. (Regional) Bucată de pînză care are diferite întrebuințări casnice (Sebeșel-Alba Iulia). CHEST., V 128/76. – Pl: măsărițe și măsăriți (ALR II 3 901/102). – Și: măsăríță (LB), măseríță, măsăríță (STAMATI, D.), mesăriță (A III 3, 12, 18), mesaríță (ib. 16,17 ; accentuat și mesariță ib. 7, GL. V. J.), meseríță (ALR II/I MN 148, 3 928/833) s. f. - Masă1 + suf. -(a)riță.
15. [DLR] MĂSĂRÍȚĂ2 s. f. (Învechit, rar, probabil) Soția măsarului. Cîndu vei avea dumneata banii aceștea îi vei da dumneata la jupăneasa Ana măsărița și pentru credință vei lua. . . o scrisoare (a. 1 709). IORGA, S. D. X, 261. - Pl: măsărițe. – Măsar + suf. -iță.
16. [DLR] MASĂRÍȚĂ s. f. v. măsăriță1.
17. [DLR] MĂSARÍȚĂ s. f. v. măsăriță1.
18. [DLR] MĂSERÍȚĂ s. f. v. măsăriță1.
19. [DLR] MESARÍȚĂ s. f. v. măsăriță1.
20. [DLR] MESĂRÍȚĂ s. f. v. măsăriță1.
21. [DLR] MESERÍȚĂ s. f. v. măsăriță1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL