1. [MDA2] muntăriță sf [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 25 / Pl: ~țe / E: muntar + -iță] (Trs) Femeie care are vite trimise la pășune și merge zilnic pentru a le mulge, a prepara untul, brânza etc.
2. [DLRLC] MUNTĂRIȚĂ, muntărițe, s. f. (Regional) Femeie care mulge în fiecare zi vacile sau oile duse la munte și prepară derivatele de lapte; băciță. Muntarii sau muntărițele... se adună peste zi și peste noapte la una din măietoarele vecine, unde fierb laptele... fac brînză etc. PAMFILE, I. C. 438.
3. [DLRM] MUNTĂRIȚĂ, muntărițe, s. f. (Reg.) Femeie care mulge vacile sau oile duse la munte și care prepară derivatele laptelui. – Din muntar + suf. -iță.
4. [DLR] MUNTĂRIȚĂ s. f. (Prin Transilv.) Femeie care are vite trimise la pășune (la munte 1) și merge zilnic pentru a le mulge, a prepara untul, brînză etc. Muntari și muntărițe sînt acei membri ai familiei cari în fiecare seară merg și mulg vacile și oile și prepară laptele pe care îl aduc a doua zi acasă ori îl încheagă acolo. FRÎNCU-CANDREA, M. 25, cf. PAMFILE, I. C. 438. – Pl.: muntărițe.- – Muntar + suf. -iță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL