1. [DEX '09] MUNTIȘOR, muntișori, s. m. (Rar) Munticel. – Munte + suf. -ișor.
2. [MDA2] muntișor sm [At: GORJAN, H. I, 63/30 / Pl: ~i / E: munte + -ișor] 1-6 (Șhp) Munte (1, 8-9) (mai mic) Si: munticel (1-6), (rar) muntuleț (1-6).
3. [DLRLC] MUNTIȘOR, muntișori și munțișori, s. m. Munticel. Dornele-s numai pîraie, numai munțișori cu brazi, numai țăpșanuri și așezări de sate. SADOVEANU, B. 151. [Piatra] stă între doi ascuțiți munțișori. NEGRUZZI, S. I 196. O bîtcă ce este între patru dealuri, dincolo de muntișorul ăla ce se vede. GORJAN, H. I 63.
4. [DOOM 3] muntișor (rar) s. m., pl. muntișori
5. [DOOM 2] muntișor (rar) s. m., pl. muntișori
6. [DLR] MUNTIȘOR s. m. Diminutiv al lui m u n t e (1); munticel, (rar) muntuleț. O baltă, ce este între patru dealuri, dincolo de muntișoru ăla ce se vede. GORJAN, H. I, 63/30. Doi ascuțiți munțișori. NEGRUZZI, S. I, 196. O vale ce se întinde . . . între două șiruri de munțișori umbroși. id. ib. 213. Ca un crater ce arde și-neacâ în văpaie De felurite fețe vecinii munțișori. BOLINTINEANU, O. 204. Dornele-s numai pîraie, numai munțișori cu brazi, numai tăpșanuri și așezări de sate. SADOVEANU, B. 151. Munțișori mărunți. . . împresură Deva. id. O. X, 393. – Pl.: munțișori. – Munte + suf. -ișor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL