1. [MDA2] mărieș sn vz mariaș2
2. [Șăineanu, ed. VI] mărieș n. un joc de cărți: om face o partidă de mărieș AL. ( fr. mariage, printr’un intermediar nemțesc).
3. [Scriban] măriéș, V. mariaș 1 și 2.
4. [DEX '09] MARIAȘ, mariași, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. máriás.
5. [MDA2] mariaș2 sn [At: VALIAN, V. / V: ~rieș, măr~, mărieș / A și: mariaș / Pl: ~uri / E: mg máriás cf pn marjasz] 1 (Îrg) Mariaj (3). 2 (La jocuri de cărți) Prezență în mâna aceleiași persoane a rigăi și a damei. 3 (Mol; art.) Dans popular care se joacă la nunți. 4 Melodie după care se execută mariașul2 (3).
6. [MDA2] mariaș1 sm [At: (a. 1683) IORGA, S. D. XIII, 185 / V: (pop) măr~1 (Pl: ~ași, ~rieși, rar ~e), (reg) maraș, mariș, mărăș, măreș, mereș / P: ~ri-aș / Pl: ~i, ~ieși, (rar, sn) ~e / E: mg máriás] Monedă care a circulat în Imperiul Austro-Ungar Si: crivac, greșlă.
7. [MDA2] mariș sm vz mariaș1
8. [MDA2] mărăș sm vz mariaș1
9. [MDA2] măreș sm vz mariaș1
10. [MDA2] măriaș1 sm vz mariaș1
11. [MDA2] mereș sm vz mariaș1
12. [DEX '98] MARIAȘ, mariași, s. m. Monedă austriacă de argint, care a circulat și în țările românești. [Pr.: -ri-aș] – Din magh. máriás.
13. [Șăineanu, ed. VI] mariaj n. V. mărieș: concina, mariajul sau curelușa FIL.
14. [Scriban] 1) mariáș m. (ung. máriás, d. Mária, Maria, Maĭca Domnuluĭ; sîrb. marjaš, gologan de 5 banĭ). O veche monetă ardelenească cu figura Maĭciĭ Domnuluĭ, în valoare de 17 crăițarĭ, cît și crivacu (Ĭorga, Negoț. 222), ĭar la noĭ 20 de parale. – Și măriaș, îm Mold. și mărieș.
15. [Scriban] 2) mariáș n., pl. urĭ și e (ung. márjás, pol. marjasz, d. fr. mariage, căsătorie). Vechĭ. Un joc de cărțĭ. – Și măriaș (în Mold. și mărieș) și mariaj: un as și un mariaj tăĭate (Br.-Voĭn. Vîrcolacul).
16. [Scriban] măriáș, V. mariaș 1 și 2.
17. [DOOM 3] mariaș (monedă veche) (desp. -ri-aș) s. m., pl. mariași
18. [DOOM 2] mariaș (monedă) (-ri-aș) s. m., pl. mariași
19. [DER] mariaș (mariași), s. m. – (Înv.) Monedă austriacă de argint, de 17 creițari. Mag. máriás, de la Maria (Tereza). În Trans., sec. XVIII, înv. (Gáldi, Dict., 144).
20. [DE] MARIÁȘ (< magh.) s. m. Monedă de argint austriacă, adesea cu efigia Mariei Tereza; a circulat și în Țările Române în sec. 18 și la începutul sec. 19.
21. [DGS] mariaș1 s.m. (fin.) crivac1, <înv.> greșlă. Mariașul a fost o monedă austro-ungară, de 17 creițari.
22. [DAR] mărieș s.n. (reg., înv.) joc de cărți.
23. [DRAM 2021] măriéș, mărieși, s.m. (înv.) Monedă în valoare de 17 creițari, cu chipul împărătesei Maria Tereza, care a circulat și în Trans.: „Și tăt iobagul iernează câte o marhă mare sau șasă-opt capre sau plătesc iernatul cu 6 mărieși” (Ardelean, 2015). – Din magh. máriás (< Maria) (Scriban).
24. [DAR] mariaș, mariași, s.m. (înv.) 1. monedă austriacă de argint, care a circulat și în Țările Române. 2. joc de cărți. 3. dans popular la nuntă.
25. [DLR] MĂRIEȘ s. n. v. mariaș2.
26. [DLR] MARIÁȘ1 s. m. Nume dat unei monede care circula în imperiul austro-ungar; crivac, greșlă. încă au mai dat Mihai pop[ii] Ionașc[u] de o legat maraș 5 (a. 1683). IORGA, S. D. XIII, 185. Și am dat pentru legături trii mărieși și cinci potori (a. 1707). id. ib. 4, cf. 56. Au întors din bani protopopului florinți 18 și 1 mariaș (a. 1731). id. ib. 119, cf. 3, 104, 146, XII, 10, id. S. N. 119. Și acele protoca[le], cene ț-o da doi mă[r]iași să le dai. . ., lămîile pă un măriiașu (a. 1750). id. S. D. XII, 55, cf. 88, XIII, 116, 131. Au dat sfințiia sa 2 zloți și 2 mâriiașe și 2 duce, dajde vlădicească pentru mine (a. 1770). id. ib. XIII, 125. Tablă pentru măreși și petaci cîtă 5 într-o mînă socotind, de la 1 pînă la 10 000 (a. 1794). BV II, 359. Petaci de 7 creițari din anul 1802, măreș de cei mici, petaci de cei vechi (a. 1811). IORGA, S. D. XII, 227. Bani de argint. . . măriiași 17 cr[eițari]. CALENDARIU (1814), 151/16. Moneta banilor nemțești era groșîța de două parale, petaci în 5 parale, mariași în 10. DIONISIE, C. 166. Asemenea și banii s-au suit cu prețiul mare... groșița 4 par[ale], petacu 10 par[ale], mariașu 20 par[ale]. id. ib. 224, cf. LB. Află împlîntat un lemn, în al cărui vîrf crăpat era pus un ban, precum zicea ei de trei marieși, ca protest, să nu intre în comuna lor. BARIȚIU, P. A. I, 655, cf. POLIZU, LM. Alături de galbenu turcesc se prețuia însă cel olandez și venețian. . ., iar ca monedă mică. . . mariașul din Ardeal, monedă de aramă anterioară Măriei Terezei. IORGA, B. R. 15, cf. I. BRĂESCU, M. 78, KLEIN, D. 114. - Pronunțat: -ri-aș. - Pl.: mariași și marieși, (rar, n.) mariașe. - Și: (popular) măriáș (pl. mâriași și marieși, rar, n. măriașe), (regional) măréș (IORGA, S. D. XII, 263), mărăș (id. ib. 263, 267, 268), meréș (id. ib. 268), mariș (id. ib. 45), maráș s. m. – Din magh. máriás.
27. [DLR] MARIȘ s. m. v. mariaș1.
28. [DLR] MĂRĂȘ s. m. v. mariaș1.
29. [DLR] MĂRÉȘ s. m. v. mariaș1.
30. [DLR] MĂRIÁȘ2 s. n. v. mariaș2.
31. [DLR] MĂRIÁȘ1 s. m. v. mariaș1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL