1. [DEX '09] MĂRGINUȚĂ, mărginuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.
2. [MDA2] mărginuță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: margine + -uță] 1-2 (Șhp) Margine (1) (mică) Si: mărgioară (1-2).
3. [DEX '98] MĂRGINUȚĂ, mărginuțe, s. f. Diminutiv al lui margine; mărgioară. – Margine + suf. -uță.
4. [DLRLC] MĂRGINUȚĂ, mărginuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine. Li se vede numai cîte o mărginuță ceva mai groasă decît o muche de cuțit. SEVASTOS, N. 153.
5. [DOOM 3] mărginuță (rar) s. f., g.-d. art. mărginuței; pl. mărginuțe
6. [DOOM 2] mărginuță (rar) s. f., g.-d. art. mărginuței; pl. mărginuțe
7. [DGS] mărginuță s.f. <reg.> mărgioară.
8. [DLR] MĂRGINUȚĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a r g i n e; mărgioară. Cf. LB. [Banilor] li se vede numai cîte o mărginuță ceva mai groasă decît o muche de cuțit. SEVASTOS, N. 153. Mărjinuța talgirului. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. O lăsat o mărjinuță ș-apîi o făcut găureli. ib. - Pl.: mărginuțe. – Margine + suf. -uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL