1. [DEX '09] MĂRGIOARĂ, mărgioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui margine; mărginuță. [Pr.: -gi-oa-] – Margine + suf. -ioară.
2. [MDA2] mărgioară sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~inio- / P: ~gi-oa~ / Pl: ~re / E: margine + -ioară] 1-2 (Șhp) Mărginuță (1-2). 3 (Reg; îlav) De-o mărginioară La periferie.
3. [DEX '98] MĂRGIOARĂ, mărgioare, s. f. Diminutiv al lui margine; mărginuță. – Margine + suf. -ioară.
4. [MDA2] mărginioară sf vz mărgioară
5. [DOOM 3] mărgioară (rar) (desp. -gi-oa-) s. f., g.-d. art. mărgioarei; pl. mărgioare
6. [DOOM 2] mărgioară (rar) (-gi-oa-) s. f., g.-d. art. mărgioarei; pl. mărgioare
7. [DMLR] mărginioară s. f. (pl. mărginioare)
8. [DGS] mărgioară s.f. mărginuță.
9. [DLR] MĂRGIOÁRĂ s. f. Diminutiv (hipocoristic) al lui m a r g i n e; mărginuță. Cf. PONTBRIANT, D., LM, DR. VI, 241. La Ploiești, pe-o mărgioară, La casa cu trestioară, Zace-un voinicel de-o boală. I. CR. III, 312, cf. GRAIUL, I, 67. ◊ (Regional, în l o c. a d v.) De-o mărginioară = într-o margine : la periferie. Frunză verde de sălcuță Avui și io o drăguță, Ședea-n sat d-o mărginioară, Dușmanii că mi-o luară. HODOȘ, C. 54. - Pronunțat: -gi-oa-. – Pl.: mărgioare. – Și: (regional) mărginioáră s. f. – Margine + suf. -ioară.
10. [DLR] MĂRGINIOÁRĂ s. f. v. mărgioară.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL