1. [MDA2] manină sf vz manilă
2. [Șăineanu, ed. VI] mànină f. Mold. namilă: aș vrea s’o văd cu două manine (fete) ca ale mele AL. [Vechiu-rom. mamină, colos, termen înrudit cu mămâie].
3. [MDA2] manin, ~ă a [At: ASACHI, S. L. I, 136 / Pl:~i, ~e / E: cf mamină] (îvr) Foarte mare Si: colosal, enorm, uriaș.
4. [DGS] manin, -ă adj. (subliniază caracterul ieșit din comun al oamenilor, al manifestărilor, al trăsăturilor, al realizărilor lor sau al unor evenimente, fapte, împrejurări etc.; înv.) v. Colosal. Enorm. Excepțional. Extraordinar. Fabulos. Fantastic. Fenomenal. Formidabil. Gigantic. Grozav. Imens. Incredibil. Infinit. Neauzit. Negrăit. Neînchipuit. Nemaiauzit. Nemaicunoscut. Nemaiîntâlnit. Nemaipomenit. Nemaivăzut. Nesfârșit2. Nespus. Teribil. Uimitor. Uluitor. Unic. Uriaș.
5. [DAR] manină, manine, s.f. (reg., înv.) namilă.
6. [DLR] MANÍN, -Ă adj. (Învechit) Foarte mare; uriaș, enorm, colosal. O fiară manină, Cu aripi rotunde, Despică spumele. ASACHI, S, L. I, 136. Stînci manine, răsturnate de cutremur, parcă erau aninate deasupra capului ej!. id. ib. II, 73, cf. 101. Zidiri mari și deșerte, manine, neproporționate (a. 1847). URICARIUL, X, 399. Un coif manin aurit. ODOBESCU, S. II, 186. - Pl.: manini, -e. – Cf. mamină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL