1. [MDA2] mahometan, ~ă smf, a vz mahomedan
2. [DN] MAHOMETAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.
3. [Scriban] *mahometán, -nízm, V. mohametan, -nízm.
4. [DEX '09] MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.
5. [MDA2] mahamedan, ~ă smf, a vz mahomedan
6. [MDA2] mahomedan, ~ă [At: (a. 1695) FN 56 / V: ~etan, (înv) ~hum~, maometan, moametan, muham~ / Pl: ~i, ~e / E: Mahomed, Mohamed] 1-2 a Care se referă (la Mahomed sau) la cultul lui Mahomed Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (1-2). 3-4 a Care aparține (lui Mahomed sau) islamului Si: musulman, (îvr) mahometanicesc (3-4). 5 smf Adept al islamului Si: musulman. 6 smf (Prc) Turc.
7. [MDA2] mahumetan, ~ă smf, a vz mahomedan
8. [MDA2] maometan, ~ă smf, a vz mahomedan
9. [MDA2] moametan, ~ă smf, a vz mahomedan
10. [MDA2] muhamedan, ~ă smf, a vz mahomedan
11. [DEX '98] MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, s. m. și f. 1. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. – Din n. pr. Mahomed. Cf. fr. mahométan.
12. [DLRLC] MAHOMEDAN, -Ă, mahomedani, -e, adj. Care ține de mahomedanism; musulman. Biserică mahomedană. Religie mahomedană. ◊ (Substantivat) Adept al mahomedanismului; (prin restricție) turc. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. – Variantă: mohamedan, -ă adj.
13. [DLRLC] MOHAMEDAN, -Ă adj. v. mahomedan.
14. [DN] MAHAMEDAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.
15. [DN] MAHOMEDAN, -Ă adj. Referitor la mahomedanism, propriu mahomedanismului. // s.m. și f. Adept al mahomedanismului; musulman. [Var. mahamedan, -ă, mahometan, -ă, mohamedan, -ă adj., s.m. și f. / cf. fr. mahométan < Mahomed, întemeietorul islamismului].
16. [DN] MOHAMEDAN, -Ă adj., s.m. și f. v. mahomedan.
17. [MDN '00] MAHOMEDAN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al mahomedanismului; musulman. (< fr. mahométan)
18. [Șăineanu, ed. VI] mahomedan a. ce ține de Mahomed. ║ m. cel ce profesează religiunea lui Mahomed.
19. [Șăineanu, ed. VI] Mahomedani m. pl. sau Muzulmani, sectatori ai lui Mahomed, sunt în număr de 245 milioane.
20. [Scriban] *mohametán, -ă s. și adj. Musulman, adept al mohametanizmuluĭ. – Și maho-, ceĭa ce nu e maĭ bine.
21. [DOOM 3] mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; adj. f., s. f. mahomedană, pl. mahomedane
22. [DOOM 2] mahomedan adj. m., s. m., pl. mahomedani; adj. f., s. f. mahomedană, pl. mahomedane
23. [DGS] mahomedan, -ă s.m., s.f., adj. I (relig.) 1 s.m., s.f. musulman, <pop.> necredincios, păgân, <înv.> agarean, busurman, ismailitean, <turc.; înv.> muslim. Mahomedanii sunt adepții mahomedanismului. 2 adj. islamic, musulman, <rar> islam, <pop.> turcesc, <înv. > ismailitean, mahometanicesc, mahometesc, mohametesc. Religia mahomedană a fost întemeiată de profetul Mahomed. 3 s.m., adj. musulman, <în Ev. Med., în Europa Apuseană> sarazin. Occidentalii îi numeau mahomedani pe locuitorii de religie islamică din vestul Europei și din Africa. II s.m., s.f. (pop.) v. Oriental. turc. Turcoaică.
24. [DLR] MAHOMETÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. mahomedan.
25. [DLR] MAHOMEDAN, -Ă adj., s. m. și f. 1. Adj. Care se referă la cultul lui Mahomed, care aparține acestui cult; musulman, (învechit, rar) mahometanicesc. Înnoiri și spargeri în leagea mah[u]metană (a. 1695). FN 67. Cartea cea dată de Mahomet în care să coprinde credința mahometană să numește coran. CR (1829), 2001/32. Slujba religiii maometane va rămînea slobodă. ib. (1830), 1521/46. Se răspîndise vestea... că el avea de gînd să lepede credința creștină și să îmbrățișeze, ca și fratele său, religia mahomedană. XENOPOL, I. R. V, 56. 2. S. m. și f. Adept al religiei lui Mahomed, musulman; p. restr. turc. Mah[u]meta-nilor le arată nenorociri (a. 1695). FN 56. Introduse numitul Ferdinant o comisie cercetătoare și pedepsitoare asupra acestor moametani. AR (1829), 2371/9. S-au hotărît nestrămutat ca în Valahiile, mică și mare, precum și în Moldova, nici un moametan să nu să poată așăza cu locuința sa. GT (1839), 63741, cf. ALEXANDRESCU, O. I, 83. Un prefect din Dobrogea a refuzat să primească o delegație de mahomedani. C. PETRESCU, R. DR. 46. ◊ (Adjectival) Luna cu săgetătoriul arată între norodul mahumetan războaie (a. 1694). FN 24, cf. 29. – Pl.: mahomedani, -e. – Și: mahometán, -ă, (învechit) mahumetán, -ă, maometán, -ă, muhamedán, -ă (BARCIANU), moametán, -ă adj., s. m. și f. – De la n. pr. Mahomed. – Variantele cu mo- < n. pr. Mohamed (altă formă a lui Mahomed). – Pentru variantele cu -t-, cf. fr. m a h o m e t a n, it. m a o m e t t a n o.
26. [DLR] MAHUMETÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. mahomedan.
27. [DLR] MAOMETÁN, -Ă adj., s. m. și f. v. mahomedan.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL