1. [DEX '09] MAHMUDEA, mahmudele, s. f. Monedă turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în prima jumătate a sec. XIX. – Din tc. mahmudiye.
2. [MDA2] mahmudea sf [At: (a. 1829) IORGA, S. D. XII, 176 / V: (înv) ~utea, ~mod~, magm~, mam~ / Pl: ~ele / E: tc mahmudiye] 1 Monedă turcească de aur cu valoare variabilă, care a circulat în trecut și în țările românești. 2 (Lpl) Salbă de bani. 3 Cercei făcuți din mahmudele (1) Cf lefturi. 4 (Îrg; lpl) Perciuni.
3. [DEX '98] MAHMUDEA, mahmudele, s. f. Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările românești și a cărei valoare a variat după epoci. – Din tc. mahmudiye.
4. [DLRLC] MAHMUDEA, mahmudele, s. f. (Învechit) Monedă turcească de aur, cu circulație și în țările romînești. Grămezi de mahmudele ca jeraticul. DELAVRANCEA, S. 175. Mi-au luat tot ce aveam în chimir. cinci sute de mahmudele d-ale noi. GHICA, S. 25. – Variantă: mamudea (PĂSCULESCU, L. P. 207) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] mahmudeà f. veche monedă turceașcă de aur (bătută de Sultanul Mahmud): cu dăsagi cu buzdugele pline cu mahmudele POP. [Turc. MAHMUDYÈ].
6. [Scriban] mahmudeá f., pl. ele (turc. mahmudiĭé). O veche monetă turcească de aur bătută de sultanu Mahmud II († 1839) și care valora 45 de leĭ vechĭ (Iorga, Negoț, 224). – Și magm-.
7. [MDA2] magmudea sf vz mahmudea
8. [MDA2] mahmutea sf vz mahmudea
9. [MDA2] mamodea sf vz mahmudea
10. [MDA2] mamudea sf vz mahmudea
11. [DLRLC] MAMUDEA s. f. v. mahmudea.
12. [Scriban] magmudeá, V. mahmudea.
13. [DOOM 3] mahmudea s. f., art. mahmudeaua, g.-d. art. mahmudelei; pl. mahmudele
14. [DOOM 2] mahmudea s. f., art. mahmudeaua, g.-d. art. mahmudelei; pl. mahmudele, art. mahmudelele
15. [DER] mahmudea (mahmudele), s. f. – Monedă turcească de aur, bătută de sultanul Mahomed II (1785-1839), de unde i se trage și numele; valora 40 de taleri (mahmudea tare) sau 35 (mahmudea moale), dar s-a depreciat rapid (în 1848 valora 16,24 și respectiv 6,67 franci). – Mr. mahmude, megl. mămudie. Tc. mahmudiyé (Roesler 599; Șeineanu, II, 242), cf. ngr. μαχμουτιές, sb. mahmudija.
16. [DLR] MAHMUDEÁ s. f. 1. Monedă turcească de aur, care a circulat în trecut și în țările românești și a cărei valoare a variat după epoci. David Păun... trimete o plată în: rebiale, mahmudea[le] (a. 1820). IORGA, S. D. XII, 176. Șî pă noi cu mare strînsoare ne apucă protopopii să plătim cîte o mahmudea... pentru cîrja mitropolitului, I. GOLESCU, în PR. DRAM. 72. Eu îți voi răsplăti osteneala cu cincizeci de mahmudele. FILIMON, O. I, 117. Pedeapsa înceta îndată ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. GHICA, S. 38, cf. 25. Să le trimită de mâncare și 500 mahmudele de aur. I. IONESCU, M. 249. Ciocoiu... îngroapă magmudele și nisfele d-ali noi și bani dă aram, scoși dîn pielea mea, a unuia și-a altuia. JIPESCU, O. 57. Ș-a strîns grămezi de mahmudele ca jeraticul, zestre pentru soră-sa. DELAVRANCEA, S. 175. Tot timpul cît a circulat în România moneda turcească, cei bogați da [la botez] mahmudele. MARIAN, NA. 214, cf. CONV. LIT. XI, 306. Se vindea... o „mahmudea” cincisprezece [lei] în loc de douăzeci și trei. CONV. LIT. XLIV2, 659. Orții, lețcaiele, rubielele, mahmudelele... și alte multe asemenea mărunțișuri, N. A. BOGDAN, C. M. 169. Chehaia-bei făgăduise de fiecare cap de arnăut o mahmudea de aur (25 lei de atunci). OȚEȚEA, T. V. 311. Două căldări de aur adunase bunicul tatii mahmudele cu semne ciudate, florini. STANCU, D. 482. A vîndut-o, pe cinci mahmudele. PREDA, Î. 125. Purcedea vulturește, Cu desagi, cu buzdugele, Pline de mahmudele. ALECSANDRI, P. P. 146. Ia caută-l tu pîn-la piele, Ne-i da de niscaiva mahmudele, Să bem pelinaș pe ele ? TEODORESCU, P. P. 130. Ia intră-n odaia mea, Umple cu galbeni poala, Tot cu galbeni venetici, De cîte-o sută și cinci, Cu mahmudele Turcești, Cu rubiele Arăpești. id. ib. 541. Aveam poli și mahmudele, De dam la mîndrele mele. MAT. FOLK. 264. ♦ (La pl.) Salbă de bani; cercei făcuți din mahmudele (1) Cf. l e f t u r i. Coana Mița, înveselită de glumă, lărgea gura pînă către mahmudelele din urechi. P. CONNSTANT, R. 87. Cere rochii cu turnele Și la gît cu mahmudele. MAT. FOLK. 898. Cum el o vedea, Indatâ-ncepea De-mi desfășura Cutii cu mărgele... Și cu mahmudele. PĂSCULESCU, L. P. 290, cf. ALR I1865/677, 760, 770, 786, 790, 880, 896, 898, 900, 922. 2. (Regional, la pl.) Perciuni (Sălcioara- București). ALR II 6814/928. - Pl.: mahmudele. - Și: (învechit) mahmuteá (BELDIMAN, RE 96/13), mamodeá (ȘIO, II1 242), (regional) magmudeá, mamudeá s. f.- Din tc. mahmudiye.
17. [DLR] MAGMUDEÁ s. f. v. mahmudea.
18. [DLR] MAHMUTEA s. f. v. mahmudea.
19. [DLR] MAMODEÁ s. f. v. mahmudea.
20. [DLR] MAMUDEA s. f. v. mahmudea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL