1. [MDA2] lujniță sf [At: ARVINTE, TERM. 154 / Pl: ? / E: ucr лушниця] (Buc; Mar; în exploatările forestiere) Loc la capătul de sus al ulucului unde se adună buștenii, pentru a fi rostogoliți la vale.
2. [DRAM 2021] lújniță, lijnițe, s.f. (reg.) 1. Făclie; fate: „Ca să îndepărteze animalele sălbatice se aprind lujnițe, un fel de făclii făcute din brad uscat, crepat la un capăt, împănat și uns cu rășină” (Georgeoni, 1936: 80). 2. Loc la capătul de sus al ulucului unde se adună buștenii pentru a fi rostogoliți la vale. – Din ucr. lušnitya (MDA).
3. [DRAM 2015] lujniță, lijnițe, s.f. – (reg.) 1. Făclie; fate: „Ca să îndepărteze [animalele sălbatice] se aprind lujnițe, un fel de făclii făcute din brad uscat, crepat la un capăt, împănat și uns cu rășină” (Georgeoni, 1936: 80). 2. Loc la capătul de sus al ulucului, unde se adună buștenii pentru a fi rostogoliți la vale. – Din ucr. lušnitya (MDA).
4. [DRAM] lujniță, -e, s.f. – 1. Făclie; fate: „Ca să îndepărteze (animalele sălbatice) se aprind lujnițe, un fel de făclii făcute din brad uscat, crepat la un capăt, împănat și uns cu rășină” (Georgeoni 1936: 80). 2. Loc la capătul de sus al ulucului unde se adună buștenii, pentru a fi rostogoliți la vale. – Din ucr. lușnițya (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL