1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. -itură.
2. [MDA2] țuguitură sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 124/29 / Pl: ~ri / E: țuguia + -itură] (Rar) Țugui1 (6).
3. [DEX '98] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. -itură.
4. [DLRLC] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. Faptul de a prezenta un țugui; (concretizat) țugui. Pe un loc mai neted, vara înverzit, se ridică o bisericuță din grinzi de lemn încheiate, asemănătoare cu cele din Ardeal, dar fără mare țuguitură. CĂLINESCU, I. C. 46.
5. [DOOM 3] țuguitură (rar) (desp. -gu-i-) s. f., g.-d. art. țuguiturii; pl. țuguituri
6. [DOOM 2] țuguitură (rar) (-gu-i-) s. f., g.-d. art. țuguiturii; pl. țuguituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL