1. [DEX '09] LEORPĂIT, leorpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a leorpăi; zgomot (neplăcut) produs de cel care mănâncă sau bea ceva cu lăcomie. – V. leorpăi.
2. [MDA2] leorpăit sn [At: VLAHUȚĂ, ap. SCRIBAN, D. / Pl: ~uri / E: leorpăi] 1 Zgomot produs de cel care mănâncă sau bea ceva cu lăcomie. 2 Sunet produs la lovirea cu un corp tare. 3 Sunet produs de un mers greoi.
3. [DEX '98] LEORPĂIT, leorpăituri, s. n. Faptul de a leorpăi; zgomot (neplăcut) produs de cel care mănâncă sau bea ceva cu lăcomie. – V. leorpăi.
4. [DEX '09] LEORPĂI, leorpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A mânca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. [Prez. ind. și: leorpăiesc] – Formație onomatopeică.
5. [MDA2] leorpăi [At: CONV. LIT. XLIV, I, 206 / Pzi: leorpăi, ~esc / E: fo cf liopăi, leorbăi] 1-2 vti A consuma mâncare sau băutură sorbind cu zgomot. 3-4 vri (D. substanțe vâscoase) (A se lovi sau) a fi lovit de sau cu un corp tare, producând un sunet caracteristic. 5 vt A călca greoi producând un sunet caracteristic.
6. [DEX '98] LEORPĂI, leorpăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A mânca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. – Formație onomatopeică.
7. [DLRLC] LEORPĂI, leorpăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A mînca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. Eu și Ionică leorpăim flămînzi din lingurile de lemn. VLAHUȚĂ, O. AL. I 88. – Pronunțat: leor-.
8. [Scriban] hórpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. hörpölni, szörpölni, rudă pin sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb cu mare zgomot (ca ghĭorlaniĭ). – Și leórpăĭ. V. clefăĭ.
9. [Scriban] leórpăĭ, a -í v. intr. (imit.) Est. (Vlah.). Horpăĭ.
10. [DOOM 3] leorpăit (reg.) (desp. leor-) s. n., pl. leorpăituri
11. [DOOM 2] leorpăit (reg.) (leor-) s. n., pl. leorpăituri
12. [DOOM 3] leorpăi (a ~) (reg.) (desp. leor-) vb., ind. prez. 1 sg. leorpăi/leorpăiesc, 3 sg. leorpăie/leorpăiește, imperf. 1 leorpăiam; conj. prez. 1 sg. să leorpăi/să leorpăiesc, 3 să leorpăie/să leorpăiască
13. [DOOM 2] !leorpăi (a ~) (reg.) (leor-) vb., ind. prez. 3 sg. leorpăie/leorpăiește, imperf. 3 sg. leorpăia; conj. prez. să leorpăie/să leorpăiască
14. [DGS] leorpăi vb. IV. intr. (reg.; mai ales despre câini și pisici, deprec., despre oameni) v. Limpi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL