1. [MDA2] leopăit sn [At: CONTEMPORANUL, IV2, 48 / Pl: ~uri / E: leopăi] 1 Producere a unui zgomot caracteristic prin sorbirea cu lăcomie a unui aliment. 2 (Pex; ccr) Zgomot caracteristic produs prin sorbirea cu lăcomie a unui aliment. 3 Producere a unui zgomot caracteristic prin mersul prin apă sau prin noroi. 4 Zgomot produs de un obiect care lovește ritmic apa, noroiul etc. 5 Leopăitură.
2. [DEX '09] LĂPĂI vb. IV v. lipăi.
3. [DEX '09] LEOPĂI vb. IV v. lipăi.
4. [DEX '09] LEPĂI vb. IV v. lipăi.
5. [DEX '09] LIPĂI, lipăi, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. și: lipăiesc. – Var.: lăpăi, lepăi, leopăi vb. IV] – Lipa + suf. -ăi. Cf. bg. lapam.
6. [MDA2] lăpăi v vz lipăi1
7. [MDA2] leap vz lipăi
8. [MDA2] leopăi1 vi [At: CIHAC, II, 169 / V: ~ări, lio~ / Pzi: leopăi, ~esc / E: leop + -ăi] 1 A produce un zgomot caracteristic prin sorbirea (cu lăcomie) a unui aliment. 2 A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 3 A vorbi mult și fără rost Si: a flecări, a sporovăi, a trăncăni.
9. [MDA2] leopăi2 v vz lipăi
10. [MDA2] leopări v vz liopăi
11. [MDA2] lepăi v vz lipăi1
12. [MDA2] liopăi v vz leopăi
13. [MDA2] lipăi1 [At: VLAHUȚĂ, N. 123 / V: lep~, (reg) lăp~, leop~, lipăni / Pzi: ~esc, lipăi[1] / E: lipa + -ăi] 1-2 vti A produce un zgomot specific, mergând fără încălțăminte sau în papuci. 3-4 vti (Pex) A scoate un sunet caracteristic prin lovirea repetată a unui corp solid de alt corp solid. 5-6 vti (Pop) A pălmui (1). 7-8 vi (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) (A lovi sau) a fi lovit (de) un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a pleoscăi. 9-10 vti (D. corpuri solide) A lovi un lichid sau o substanță vâscoasă, producând un anumit zgomot Si: a plescăi, (reg) a plescăni. 11 vi (Reg) A clipi. 12 vt(a) A bea sau a mânca ceva, făcând un zgomot caracteristic cu limba. 13 vi (Rar) A plescăi din buze. 14 vt (Reg; îf lepăi) A cicăli pe cineva. 15 vr (Olt; îf lipăni) A fi lihnit de foame Si: a flămânzi, a hămesi.
14. [MDA2] lipăni v vz lipăi1
15. [MDA2] lopăi v vz leopăi[1]
16. [DLRLC] LĂPĂI2 vb. IV v. lipăi.
17. [DLRLC] LĂPĂI1, lăpăi, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A bea sau a mînca un aliment lichid, luînd cu limba și făcînd un zgomot caracteristic. Dar cucoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie. CARAGIALE, O. II 268.
18. [DLRLC] LIPĂI, lipăiesc și lipăi, vb. IV. Intranz. A face un zgomot caracteristic, mergînd desculț sau în papuci; a cepăi. Piatra lunecă sub pas, maica-n urmă a rămas... Lipăiește bătrînește și în sine-i se gîndește. DEȘLIU, N. 19. Prin întuneric, picioarele goale ale lui Gudică lipăiau iute în pulbere. DUMITRIU, N. 242. M-am dus, bădie!... spuse lipăind cu picioarele goale pe scări. C. PETRESCU, A. 24. ◊ Tranz. Vin... la fîntînă, lipăind cu tălpi goale pămîntul înghețat al ulițelor. STANCU, D. 23. A trecut într-o dimineață strada, lipăindu-și papucii pe tălpile goale. PAS, Z. I 84. – Variante: lăpăi (SADOVEANU, O. VI 246), lepăi (SADOVEANU, O. III 199), leopăi (REBREANU, R. I 283) vb. IV.
19. [DLRM] LĂPĂI1 vb. IV. v. lipăi.
20. [DLRM] LĂPĂI2, pers. 3 lăpăie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A bea sau a mînca un aliment lichid făcînd un zgomot caracteristic cu limba. – Bg. lapam „mănînc, sorb cu lăcomie”.
21. [DLRM] LEOPĂI vb. IV. v. lipăi.
22. [DLRM] LEPĂI vb. IV. v. lipăi.
23. [DLRM] LIPĂI, lipăiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A face un zgomot caracteristic, mergînd desculț sau în papuci. 2. Intranz. (Despre cîini) A bea apa cu zgomot. [Prez. ind. și: lipăi. – Var.: lăpăi, lepăi, leopăi vb. IV] – Din lipa.
24. [Șăineanu, ed. VI] lăpăì v. a linge (vorbind de câini). [Onomatopee: lap! lap!].
25. [Șăineanu, ed. VI] lipăì v. a face un sgomot târând încălțămintea. [Onomatopee din lipa-lipa! ce imită sgomotul papucilor la umblat].
26. [Scriban] leópăĭ saŭ leórbăĭ și -ĭésc, a -í (eo dift.) v. intr. (d. leop și leorbă. V. lipăĭ). Mold. Fam. Flecăresc, lehăĭesc, vorbesc prea mult.
27. [Scriban] lépăĭ și -ĭésc, V. lipăĭ.
28. [Scriban] lípa-lípa și lípaĭ-lípaĭ, interj. care arată huĭetu papucilor cînd se izbesc de călcîĭ în mers orĭ al siteĭ cînd cernĭ. – Pin Munt. și lipăĭ-lipăĭ (acc. pe ăĭ). – V. cleap-cleap, tipa-tipa.
29. [Scriban] lípăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (imit. ca și leopăĭ). Merg izbind papuciĭ de călcîĭ orĭ pleoscăind talpa goală pe pămînt: venea lipăind cu picĭoarele goale (J. Bt. Dat. uĭt. 98). – Și le-: venea lepăind cu picĭoarele desculțe (Sadov. VR. 1911, 3, 325).
30. [DOOM 3] lipăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. lipăi, 3 lipăie, imperf. 1 lipăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să lipăi, 3 să lipăie
31. [DOOM 2] lipăi (a ~) vb., ind. prez. 3 lipăie, imperf. 3 sg. lipăia; conj. prez. 3 să lipăie
32. [MDO] lipăi (ind. prez. 1 sg. lipăi, 3 sg. și pl. lipăie)
33. [IVO-III] lăpăesc, -păe 3, -păiam 1 imp.
34. [DGS] lipăi vb. IV. 1 intr. (despre ființe sau, p. ext., despre picioarele, tălpile lor) <reg.> a cepăi, a licăi, a limpi, a tipăi. O aude lipăind pe gresia din hol. 2 intr. (despre oameni, încălțăminte etc.) a pleoscăi, a plescăi. Lipăie din șlapi. Cizmele lipăie prin noroi. 3 intr. (mai ales despre lichide) a pleoscăi, a plescăi, <reg.> a cipcii. Valurile lipăie când se lovesc de țărm. 4 tr. (pop.; compl. indică oameni) v. Pălmui. Plesni.
35. [DRAM 2015] lăpăi, lăpăiesc, vb. intranz. – A bea, a mânca zgomotos. – Formă onomatopeică (Șăineanu); din bg. lapam „mănânc, sorb cu lăcomie” (DLRM); var. a lui lipăi (< lipa + suf. -ăi), cf. bg. lapam (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL