1. [MDA2] jampiță sf vz japiță1[1]
2. [CADE] JAMPIȚĂ, JANCHIȚĂ = JAPIȚĂ
3. [Scriban] jámpiță V. japiță.
4. [MDA2] jabghiță sf vz japiță
5. [MDA2] jaghiță sf vz japiță
6. [MDA2] janchiță sn vz japiță
7. [MDA2] japiță sf [At: DAMÉ, T. / V: jabghi~, jaghi~, jamp~, janchi~, jănghi~, jânghi~, jea~, jimbi~, joa~ / Pl: ~țe / E: bg жабица] 1 (Reg) Bucată de lemn îndoit sau de fier deasupra proțapului, formând scobitura în care se prinde jugul[1]. 2 (Pfm) Nemernic.
8. [MDA2] jănghiță sf vz japiță
9. [MDA2] jânghiță sf vz japiță
10. [MDA2] jeapiță sf vz japiță
11. [MDA2] jimbiță sf vz japiță
12. [MDA2] joapiță sf vz japiță
13. [CADE] JANGHIȚĂ = JAPIȚĂ.
14. [CADE] JAPIȚĂ¹ (pl. -țe) sf. 🔧 Bucată de lemn, încovoiat la unul din capetele proțapului, și cu ajutorul căreia se prinde jugul de proțap; cătușă: japița este bucata de lemn de deasupra proțapului care formează urechea în care se pune jugul (ion.) [bg. žabica].
15. [CADE] ❍JAPIȚĂ² (pl. -țe) sf. Ban. Nuia [comp. JAPĂ].
16. [DLRLC] JAPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul.
17. [DLRM] JAPIȚĂ, japițe, s. f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului și formînd scobitura în care se prinde jugul. – Bg. žabica „broscuță”.
18. [Șăineanu, ed. VI] japiță f. bucată de lemn de d’asupra proțapului în care se pune jugul. [Origină necunoscută].
19. [Scriban] jápiță (vest) și jámpiță (est) f., pl. e (cp. cu germ. zug, șir, alaĭ, trăsură, și spitze, vîrf, și cu bg. žabica, broscuță). Adausu de deasupra proțapuluĭ pin care trece ciocîlteu și care ține jugu. – (Forma jap- în rev. I Crg. 3, 89 și Răsadu 1, 30).
20. [DOOM 3] japiță s. f., g.-d. art. japiței; pl. japițe
21. [DOOM 2] japiță s. f., g.-d. art. japiței; pl. japițe
22. [DE] JÁPIȚĂ (< bg.) s. f. 1. Piesă de lemn sau de fier montată deasupra părții din față a proțapului, pentru a permite articularea jugului cu proțapul. 2. (Peior.) Persoană fără caracter.
23. [DGS] japiță s.f. I (tehn.; la car, la căruță sau la plug) cătușă, <reg.> armăsar, proțăpel. Japița se află deasupra proțapului, fiind scobitura în care se prinde jugul. II (fam.) 1 v. Josnic. Mârșav. Mișel. Mizerabil. Nelegiuit. Nemernic. Netrebnic. Păcătos. Periculos. Scelerat. Ticălos. 2 (deprec. sau peior.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).
24. [DRAM 2021] jápiță, japițe, s.f. (peior.) Femeie ușuratică. – Din bg. žabica „broscuță” (Scriban, DLRM, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL