Definiție și ce înseamnă înzilit

1. [MDA2] înzilit, ~ă [At: ȚICHINDEAL, F. 384/18 / Pl: ~iți, ~e / E: înzili] (Rar) 1 a Care a avut zile multe, viață lungă. 2 a (D. lucruri) Vechi. 3 sm Moșneag.

2. [DEX '09] ÎNZILI, înzilesc, vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A face să trăiască mult. 2. Refl. A-și ține zilele cu greu, a o duce de azi pe mâine. – În + zile (pl. lui zi).

3. [MDA2] înzâli v vz înzili

4. [MDA2] înzili [At: ȘEZ. V, 102 / V: (reg) ~zâli / Pzi: ~lesc / E: în- + zile] (Pop) 1 vt A face să trăiască mult. 2 vt A oferi (cuiva) posibilitatea unei vieți mai bune. 3 vt A dărui cuiva avere. 4 vr A-și ține zilele cu greu, a o duce de azi pe mâine. 5 vt (Înv) A înzestra cu pământ.

5. [CADE] †ZILI (-lesc) I. vb. tr. = ÎNZILI1. II. vb. intr. Olten. (CIAUȘ.) (TUȚ.) A trăi de azi pe mîine, a-și ținea zilele.

6. [Șăineanu, ed. VI] înzilì v. a dărui zile multe: D-zeu să te înzilească! CR.

7. [Scriban] înzilésc și (vechĭ) zilésc v. tr. (d. zile, zi). Daŭ zile viețiĭ cuĭva. Dumnezeŭ să te înzilească!, Dumnezeŭ să-țĭ lungească vĭața!

8. [DOOM 3] înzili (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzilesc, 3 sg. înzilește, imperf. 1 înzileam; conj. prez. 1 sg. să înzilesc, 3 să înzilească

9. [DOOM 2] înzili (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzilesc, imperf. 3 sg. înzilea; conj. prez. 3 să înzilească

10. [DER] ÎNZILI, înzilesc, vb. IV. (Var.) A zili. (din zi)

11. [DAR] înzilit, înzilită, adj. (pop.) care a avut zile multe, viață lungă; bătrân, vechi.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro