Definiție și ce înseamnă înzecire

1. [DEX '09] ÎNZECIRE s. f. Acțiunea de a (se) înzeci. – V. înzeci.

2. [MDA2] înzecire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înzeci] 1-2 (Mărire sau) înmulțire de zece ori Si: înzecit1 (1-2) . 3 (Pex) Mărire considerabilă Si: înzecit1 (3).

3. [DLRLC] ÎNZECIRE s. f. Acțiunea de a înzeci.

4. [DEX '09] ÎNZECI, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, mai mult; p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

5. [MDA2] înzeci vtr [At: DELAVRANCEA, ap. TDRG / Pzi: ~cesc / E: în- + zece] 1-4 A (se) face de zece ori (mai mare sau) mai numeros. 5-6 (Pex) A (se) mări mult.

6. [DEX '98] ÎNZECI, înzecesc, vb. IV. Tranz. și refl. A face sau a deveni de zece ori mai mare, p. ext. a (se) mări mult. – În + zece.

7. [DLRLC] ÎNZECI, înzecesc, vb. IV. Tranz. A mări de zece ori, a înmulți cu zece; p. ext. a mări mult, a spori. Tu stai acasă și-ți înzecești averea, în timp ce flăcăul ista sărac îi dus la moarte. CAMILAR, N. I 267. Cînd îmi aduceam aminte de tine, parcă mi se răsucea un pumnal în coșul pieptului... îmi înzecea puterile și hotărîrea. CAMIL PETRESCU, T. II 243. Fiecare clipă de așteptare îi înzecea bătăile inimii. BUJOR, S. 46.

8. [Scriban] înzecésc v. tr. Fac de zece orĭ maĭ mare.

9. [DOOM 3] înzecire s. f., g.-d. art. înzecirii

10. [DOOM 2] înzecire s. f., g.-d. art. înzecirii

11. [DOOM 3] înzeci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecesc, 3 sg. înzecește, imperf. 1 înzeceam; conj. prez. 1 sg. să înzecesc, 3 să înzecească

12. [DOOM 2] înzeci (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înzecesc, imperf. 3 sg. înzecea; conj. prez. 3 să înzecească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] țucălar sm [At: CIAUȘANU, R. SCUT. 89 / Pl: ~i / E: țucal […]
1. [DEX '09] ȚUCĂRĂ adj. (în sintagma) Fasole țucără = soi de fasole cu păstăile […]
1. [MDA2] țudulă sf vz țidulă 2. [Scriban] țudúlă, V. cedulă. 3. [DEX '09] ȚIDULĂ, […]
1. [MDA2] țufircă sf [At: ALR II, 6 420/386 / Pl: ~rce / E: ns […]
1. [MDA2] țuglui sn vz țugui1 2. [DEX '09] ȚUGUI, țuguie, s. n. Vârf de […]
1. [DEX '09] ȚUGUIERE s. f. Faptul de a (se) țuguia. – V. țuguia. 2. […]
1. [DEX '09] ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – […]
1. [DEX '09] ȚUGUITURĂ, țuguituri, s. f. (Rar) Țugui. [Pr.: -gu-i-] – Țuguia + suf. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro