1. [DEX '09] ÎNVINGERE, învingeri, s. f. Acțiunea de a învinge și rezultatul ei. – V. învinge.
2. [MDA2] învingere sf [At: PRAXIUL, ap. GCR I, 15/2 / V: (înv) ~nce~, învencere, ~ncire, vencere, vincere, vincire / Pl: ~ri / E: învinge] 1 Înfrângere a unui adversar în luptă Si: învins1 (1), (înv) învincătură (1). 2 Dovedire a superiorității într-o întrecere sportivă Si: învins1 (2), (înv) învincătură (2). 3 Autocontrol al pasiunilor, slăbiciunilor proprii Si: învins1 (3), (înv) învincătură (3). 4 Aflare sub influența unei mari pasiuni Si: învins1 (4), (înv) învincătură (4). 5 (Înv) Obligare de a plăti o datorie, o dare etc. Si: învins1 (5). 6 (Reg; nob) Luptă. 7 (Înv) Prevalare.
3. [DLRLC] ÎNVINGERE s. f. Acțiunea de a învinge.
4. [Șăineanu, ed. VI] învingere f. acțitmea de a învinge și rezultatul ei: victorie, înfrângere.
5. [Scriban] învíngere f. Acțiunea de a învinge, biruință, victorie.
6. [DEX '09] ÎNVINGE, înving, vb. III. Tranz. și intranz. 1. Tranz. A birui, a înfrânge, un adversar (în război); a triumfa, a doborî. ♦ A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc. ♦ A înlătura greutăți, obstacole; a doborî, a birui. 3. Intranz. A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt; a răzbi. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.).
7. [MDA2] învence v vz învinge
8. [MDA2] învince v vz învinge
9. [MDA2] învincere sf vz învingere
10. [MDA2] învinci v vz învinge
11. [MDA2] învincire sf vz învingere
12. [MDA2] învinge [At: MOXA, 403/10 / V: (înv) ~nce, ~vence, ~nci / Pzi: înving / E: în- + lat vincere] 1 vt A înfrânge adversarul în luptă Si: a doborî. 2 vt A se dovedi superior adversarului într-o întrecere sportivă Si: a triumfa. 3-4 vtr A(-și) stăpâni o pasiune, o slăbiciune. 5 vt A fi copleșit de o pasiune. 6 vt (Pex) A duce până la capăt. 7 vr (Reg; nob) A se lupta. 8 vt (înv) A ieși deasupra Si: a prevala. 9-10 vtr (Înv) A (se) obliga să plătească o datorie, dare etc.
13. [CADE] CEL CE ȚINE ÎNVINGE (pr.) = Cu răbdarea învingi totul.
14. [CADE] IN HOC SIGNO VINCES (lat.) = Prin acest semn vei învinge. Se întrebuințează spre a arăta ceva ce ne va face să învingem într’o împrejurare grea.
15. [CADE] OMNIA VINCIT AMOR (lat.) (Virgil) = Dragostea învinge totul.
16. [CADE] VENI, VIDI, VICI (lat.) = Am venit, am văzut, am biruit. Se spune de obiceiu cînd se îndeplinește o mare ispravă în scurt timp.
17. [DEX '98] ÎNVINGE, înving, vb. III. Tranz. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorință, un sentiment etc.) A doborî, a birui, a copleși; p. ext. a duce până la capăt. – În + vince (înv. „a învinge” < lat.).
18. [DLRLC] ÎNVINGE, înving, vb. III. 1. Tranz. A înfrînge (în război), a cîștiga o bătălie, un război etc.; a birui, a doborî. Herodot ne arată cu cîtă greutate i-a învins Darius pe geți. IST. R.P.R. 34. Oamenii aceștia sovietici... au fost mai puternici decît cele mai puternice arme ale morții, pe care le-au învins. STANCU, U.R.S.S. 129. Să te învăț eu ce să facem, ca să învingi tu pe mama. EMINESCU, N. 10. ◊ Refl. reciproc. Se luară de se luptară pînă ce se obosiră, dar nici unul pe altul nu s-au putut învinge. RETEGANUL, P. I 73. ♦ (Complementul este un abstract) A nimici, a distruge, a înlătura din cale. Alianța dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare constituie acea forță capabilă să învingă împotrivirea forțelor sociale aflate pe cale de dispariție, care se opun aplicării în interesul societății a legilor economice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 326, 3/5. Lupta să-și învingă slăbiciunea. BART, E. 253. ♦ Intranz. A triumfa, a obține victoria. Lenin a arătat că va învinge și-și va menține puterea numai acela care crede în popor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2727. 2. Intranz. A o scoate la capăt, a răzbi. Nu pot mamă-nvinge c-un om, c-un blăstămat de fecior tînăr. RETEGANUL, P. III 37. 3. Tranz. unipers. (Rar) A-l copleși pe cineva dorința de a..., a se simți îndemnat să... Am fost rea și n-aș fi vrut Să te las, ca altă fată, Să mă strîngi tu sărutată? Dar m-ai întrebat vrodată? Mă-nvingea să te sărut Eu pe tine! Pe-ntrecut. COȘBUC, P. I 51. – Forme gramaticale: perf. s. învinsei, part. învins.
19. [Șăineanu, ed. VI] învinge v. a covârși cu putere (fizică sau morală): 1. a repurta o victorie: a învinge pe dușman; 2. a rămânea deasupra, a întrece; 3. a domina: a-și învinge mânia, pasiunile. [Lat. VINCERE].
20. [Scriban] învincésc (mă) v. refl. (ca și înving). Vs. Mă lupt (rev. I. Crg. II, 85).
21. [Scriban] învíng, -vins, a -vínge v. tr. (lat. vĭncĕre, victum, it. vincere, fr. vaincre, pv. vencer, cat. sp. pg. vencer. V. pre-venc, con-ving, in-vincibil). Biruĭesc, dovedesc, înfrîng, covîrșesc pin puterea fizică: Trăian ĭ-a învins pe Dacĭ în războĭ. Rămîn deasupra, întrec: a-ĭ învinge pe rivalĭ. Domin, înfrînez: a învinge durerile, mînia, pasiunile. – Vechĭ venc, vinc, vînc, ving, vîng; învenc, învinc (și -cesc), învîng. Part. -vîncut, -vencít. Perf. -vincúĭ. La Cant. și vinc, a vinci.
22. [Scriban] venc, V. înving.
23. [Scriban] ving, V. înving.
24. [DOOM 3] învingere s. f., g.-d. art. învingerii; pl. învingeri
25. [DOOM 2] învingere s. f., g.-d. art. învingerii; pl. învingeri
26. [DOOM 3] învinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înving, 3 sg. învinge, perf. s. 1 sg. învinsei, 1 pl. învinserăm, m.m.c.p. 1 pl. învinseserăm; conj. prez. 1 sg. să înving, 3 sg. să învingă; ger. învingând; part. învins
27. [DOOM 2] învinge (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înving, 1 pl. învingem, perf. s. 1 sg. învinsei, 1 pl. învinserăm; part. învins
28. [DER] învencere sf vz învingere
29. [DER] învinge (înving, învins), vb. – 1. A înfrînge, a birui. – 2. A domina, a stăpîni, a supune. – 3. A trece peste, a depăși. – Var. (în)vince, (în)vence, (în)vinci, toate înv. Mr. azvingu, asvimșu, azvingere; megl. (an)ving, (an)vinș. Lat. vĭncĕre (Pușcariu 901; Tiktin; REW 9338; DAR); cf. it. vincere, prov., cat., sp., port. vencer, fr. vaincre. Schimbarea c › g se datorează analogiei cu vb. aceleiași conjug. (stinge, linge, încinge) al căror part. coincid cu cele de la învince (învins, ca stins, lins, încins). Der. învins (var. învîncut), adj. (biruit; eșuat); neînvins, adj. (invincibil); învingător, adj. (care învinge); învincătură, s. f. (înv., victorie); (în)vinceală, s. f. (înv., victorie). Cf. previnge.
30. [DE] IN HOC SIGNO VINCES (lat.) sub acest semn vei învinge – Eusebiu, „De vita Constantini”, I, 28. Deviză a împăratului creștin Constantin cel Mare, înscrisă sub semnul unei cruci pe stindardele armatei sale, înainte de lupta cu Maxențiu. Astăzi expresia se folosește pentru a arăta calea pe care trebuie să o urmeze cineva pentru a-și realiza un ideal.
31. [DE] LABOR OMNIA VINCIT IMPROBUS (lat.) munca stăruitoare învinge totul – Vergiliu, „Georgica”, 1, 145-146.
32. [DE] OMNIA VINCIT AMOR (lat.) dragostea învinge totul – Vergiliu, „Bucolica”, X, 69: „Omnia vincit Amor et nos cedamus Amori” („Dragostea învinge totul, iar noi să ne lăsăm învinși de ea”).
33. [DE] PERPETUO VINCINT QUI UTITUR CLEMENTIA (lat.) cine iartă învinge întotdeauna – Balbus, „Sententiae”, 147.
34. [DE] VENI, VIDI, VICI (lat.) am venit, am văzut, am învins – Conținutul lapidar al scrisorii prin care Cezar vestea Senatului biruința sa rapidă de la Zela asupra lui Pharnaces, regele Pontului. Expresia unui succes fulgerător.
35. [CECC] In hoc signo vinces (lat. „Sub acest semn vei învinge”) – Locuțiune adesea întîlnită ca deviză pe blazoane, pe stindarde, pe embleme etc. E legată de o poveste relatată de cronicarul grec Eusebiu Pamphile în „Viața lui Constantin” (I, 28). Se zice că, în anul 312, cînd împăratul Constantin cel Mare a pornit din Bizanț să lupte împotriva Romei decăzute, ar fi apărut pe cer o cruce purtînd inscripția: in hoc sivno vinces. Constantin a înscris aceste cuvinte pe drapelul lui, pe scuturi etc... și a învins! Astăzi locuțiunea este întrebuințată atunci cînd vrei să spui că în virtutea acestor idei, sau mergînd pe această cale, sau cu această credință, tactică etc. vei izbîndi.
36. [CECC] Învins-ai, galileanule! – acestea ar fi fost ultimele cuvinte pe care, rănit de moarte, le-ar îi rostit împăratul Iulian în anul 363 al erei noastre. Acest împărat roman, care luptase cu înverșunare împotriva creștinismului și voise să se restaureze cultul păgîn (din care pricină e și poreclit „Apostatul”), a fost prezentat după moartea lui de către istoricii creștini – în scop de prozelitism – drept un pocăit care recunoscuse in extremis, adică în clipa morții, că biruința e de partea creștinismului. Și întrucît Iulian Apostatul avea obiceiul să numească creștinismul (pe care nu l-a considerat o religie) – galileism, ca aluzie la Galileea unde s-a născut Isus, ultimele cuvinte, prin care împăratul s-a dat bătut, ar fi fost „Vicisti, o, Galilee!” (Învins-ai, galileanule!). În mod serios sau în ironie, expresia e folosită spre a recunoaște că adevărul, dreptatea, victoria sint de partea adversarului. IST.
37. [CECC] Omnia vincit amor (lat. „Iubirea învinge toate”) Vergiliu, Egloge (X, 69) – El cîntă dragostea poetului Cornelius Gallus, care, trădat de Lycoris, se retrage în Arcadia, în mijlocul păstorilor, și apoi în pădure, spre a duce o viață singuratică. Dar, zadarnic! Gîndurile și inima lui Gallus se întorc la femeia iubită. Și Vergiliu încheie: Omnia vincit amor, et nos cedamus amori (Iubirea învinge toate, și noi cedăm în fața dragostei). La rîndul lui, Voltaire recunoaște invincibila forță a iubirii în aceste două versuri gravate pe soclul unei statui a lui Cupidon: „Qui que tu sois, voici ton maître: Il l’est, le fut, ou le doit être”. (Oricine-ai fi, iată-ți stăpînul: Este, a fost , sau va fi). Coșbuc, în poemul satiric Dr. Juris, face aluzie la iubirea nefericită a lui Gallus. LIT.
38. [CECC] Veni, vidi, vici! (lat. „Am venit, am văzut, am învins!”) – După victoria de la Zala (anul 47 î.e.n.) asupra lui Farnace, regele Pontului, Cezar a trimis la Roma lui Matius o scrisoare cu numai trei cuvinte: „Veni, vidi, vici!” Istoricul Plutarh, care relatează faptul în Viețile paralele („Paralela Alexandru Macedon – Iuliu Cezar”), precizează că Matius, cavaler roman, era unul dintre cei mai devotați prieteni ai lui Cezar. El a adus de îndată vestea la cunoștința senatului. Plutarh mai arată că Cezar n-a alcătuit textul în grabă sau la întîmplare, ci intenționat a scris cele trei cuvinte, spre a sublinia astfel scurtimea și iuțeala luptei. Acest mesaj, într-adevăr celebru prin conciziunea lui, a devenit o expresie universală, care servește spre a caracteriza un succes rapid. Tudor Arghezi scria despre primul cosmonaut: „Omul a venit, a văzut și a biruit!” IST.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL