1. [DEX '09] ÎNVĂPĂIERE, învăpăieri, s. f. Acțiunea de a se învăpăia și rezultatul ei; aprindere; fig. înflăcărare, ardoare, însuflețire. – V. învăpăia.
2. [MDA2] învăpăiere sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: învăpăia] 1 Aprindere ca o văpaie Si: (rar) învăpăială (1), învăpăiat1 (1). 2 Înroșire din cauza rușinii, a emoției etc. Si: (rar) învăpăială (2), învăpăiat1 (2). 3 Entuziasmare. 4 Îndrăgostire.
3. [DLRLC] ÎNVĂPĂIERE, învăpăieri, s. f. (Mai ales poetic) Acțiunea, de a se învăpaia și rezultatul ei. 1. Văpaie, foc; reflexe de lumină roșiatice. Duce- m-aș... La Neapoli ce scaldă, Răspîndind învăpăieri, Sînul ei în marea caldă. ALECSANDRI, P. II 128. 2. Fig. Înflăcărare, însuflețire, entuziasm, pasiune. Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. EMINESCU, O. I 200. Faptele științifice și faptele politice sînt amîndouă rezultatul unei lupte, începută de la întemeierea societăților și urmîndu-se cu învăpăiere în tot șirul veacurilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 91.
4. [Șăineanu, ed. VI] învăpăiere f. 1. văpaie intensivă: raspândind învăpăieri AL.; 2. fig. ardoare: cu ’nvăpăiere eu le descriu pe toate AL.
5. [DEX '09] ÎNVĂPĂIA, învăpăiez, vb. I. Refl. A se aprinde ca o văpaie; p. ext. (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sânge). ♦ Fig. A se înflăcăra, a se entuziasma. [Pr.: -pă-ia] – În + văpaie.
6. [MDA2] învăpăi v vz învăpăia
7. [MDA2] învăpăia [At: CORESI, PS. 36 / V: (cscj) învăpăi / Pzi: ~iez / E: în- + văpaie] 1 vr A se aprinde ca o văpaie. 2 vr (Pex; d. fața omului) A se înroși de rușine, emoție etc. 3-4 vtr (Fig) A (se) entuziasma. 5 vr (Fig) A se îndrăgosti.
8. [DLRLC] ÎNVĂPĂIA, învăpăiez, vb. I. Refl. (Mai ales poetic) 1. A se aprinde ca o văpaie, a căpăta culoarea roșie; (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sînge). Cerul se învăpăiase de tot spre apus. BASSARABESCU, S. N. 163. 2. Fig. A se înflăcăra, a se însufleți, a se entuziasma. Bietul băiat, învăpăiat de dorința d-a vedea oleacă darurile zînei... se înduplecă a se uita puțin înapoi. POPESCU, B. III 132. Făt-Frumos, unde-auzea, D-al ei dor se-nvăpăia. TEODORESCU, P. P. 89.
9. [Scriban] învăpăĭéz v. tr. (d. văpaĭe). Fig. Aprind grozav, înflăcărez: vorba asta ĭ-a învăpăĭat.
10. [DOOM 3] învăpăiere s. f., g.-d. art. învăpăierii; pl. învăpăieri
11. [DOOM 2] învăpăiere s. f., g.-d. art. învăpăierii; pl. învăpăieri
12. [DOOM 3] învăpăia (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă învăpăiez, 3 se învăpăiază, 1 pl. ne învăpăiem, imperf. 1 sg. mă învăpăiam; conj. prez. 1 sg. să mă învăpăiez, 3 să se învăpăieze; imper. 2 sg. afirm. învăpăiază-te; ger. învăpăindu-mă
13. [DOOM 2] învăpăia (a ~) vb., ind. prez. 3 învăpăiază, 1 pl. învăpăiem; conj. prez. 3 să învăpăieze; ger. învăpăind
14. [IVO-III] învăpăiez, -păiază 3, -păieze 3 conj., -păiam 1 imp., -păiat prt., -păiere inf. s.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL