1. [MDA2] întrebuințător, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: întrebuința + -(ă)tor] (Rar) Persoană care întrebuințează (1) ceva.
2. [DAR] întrebuințător, întrebuințătoare, adj. (înv.) care întrebuințează, care folosește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL