Definiție și ce înseamnă întrebuințător

1. [MDA2] întrebuințător, ~oare smf [At: DA ms / Pl: ~i, ~oare / E: întrebuința + -(ă)tor] (Rar) Persoană care întrebuințează (1) ceva.

2. [DAR] întrebuințător, întrebuințătoare, adj. (înv.) care întrebuințează, care folosește.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] ÎNTORSUREAN, -Ă, întorsureni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană originară […]
1. [DEX '09] ÎNTORSUREANCĂ, întorsurence, s. f. Femeie originară sau locuitoare din orașul Întorsura Buzăului. […]
1. [DEX '09] ÎNTORSURĂ, întorsuri, s. f. (Rar) 1. Întorsătură (1). 2. Fig. Mlădiere, modulație, […]
1. [MDA2] întorsător sn [At: H II, 87 / Pl: ~oare / E: întors + […]
1. [DEX '09] ÎNTORSĂTURĂ, întorsături, s. f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei […]
1. [MDA2] întortare sf [At: (a. 1600-1630) GLOSAR, ap. CUV. D. BĂTR. I, 285 / […]
1. [DEX '09] ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea […]
1. [DEX '09] ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro