1. [MDA2] întortare sf [At: (a. 1600-1630) GLOSAR, ap. CUV. D. BĂTR. I, 285 / Pl: ~tări / E: întort + -are] (Înv) Încăpățânare.
2. [Scriban] întortáre f. pl. ărĭ (d. *întort, a -á, dedus din lat. tortare, a tortura, orĭ din adj. rom. întort). Vechĭ. Încăpățînare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL