1. [DEX '09] ÎNTORSĂTURĂ, întorsături, s. f. 1. Cotitură, curbă (a unui drum, a unei ape); Întorsură (1), cot (I 2). ♦ Fig. Schimbare esențială în mersul, în dezvoltarea unei întâmplări; curs nou, înfățișare nouă. 2. Fig. (Rar) Întorsură (2). 3. Fig. Fel de a așeza cuvintele, propozițiile într-o frază. – Întors2 + suf. -ătură.
2. [MDA2] întorsătură sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~ri / E: întors + -(ă)tură)] 1 Sucire. 2 Îndoitură. 3 Cotitură a unui drum sau a unei ape. 4-6 (Fig) Schimbare în desfășurarea unor (întâmplări) (evenimente sau) convorbiri. 7 (Fig) Schimbare de orientare în atitudinea unei persoane. 8 Mod de a dispune cuvintele sau propozițiile într-o frază pentru a obține efectul dorit Si: turnură. 9-10 (Îs) ~ de limbă Rostire cu greutate (sau cu greșeli) a unor succesiuni de cuvinte. 11 (Mtp) Întoarcere (36). 12 (Îs) ~ra brazdei (unui ogor; izlaz etc.) Arătură de toamnă.
3. [DLRLC] ÎNTORSĂTURĂ, întorsături, s. f. 1. Cotitură, șerpuire a unui drum sau a unei ape (v. curbă); fig. schimbare în mersul sau dezvoltarea unei întîmplări; curs nou, înfățișare nouă. Îl priveau serioși, cugetînd și ei la năprasnicele întorsături ale vieții. SADOVEANU, O. VII 63. Cosma Buruiană, înfricoșat de întorsătura ce-o lua întîmplarea pe care el o povestise... încercă să îndulcească puțin lucrurile. REBREANU, R. I 87. Comăneșteanu, nemulțumit de întorsătura ce o luau lucrurile, răspunse aspru. D. ZAMFIRESCU, R. 48. 2. Fig. (Rar) Mlădiere, modulație, intonație (nouă). Marșul sprinten, cu-ntorsături vioaie, subțiri, sfredelitoare, se revărsa limpede în liniștea nopții de toamnă. SANDU-ALDEA, U. P. 127. 3. Fig. Fel de a așeza cuvintele (sau propozițiile) într-o frază. Vorbea rar, încet, cum vorbise totdeauna, dar cu alt șir și altă întorsătură în cuvinte. GALAN, Z. R. 66.
4. [Șăineanu, ed. VI] întorsătură f. mod de a dispune vorbele sau cugetările.
5. [Scriban] întorsătúră f., pl. ĭ. Rezultatu întoarceriĭ, modu de a te întoarce, de a ocoli, de a te răsuci: trăsura s’a răsturnat la o întorsătură, pisica a scăpat de cîne pin cîteva întorsăturĭ, acest dansator are întorsăturĭ elegante, acesta face o poezie dintr’o întorsătură de condeĭ. Variațiune în vorbă, stil, cîntec: întorsăturile cînteculuĭ privighitoriĭ (V. vers). Modu de a te întoarce, de a prezenta lucrurile: a da o întorsătură originală ideilor tăle, a da o întorsătură ridiculă vorbelor cuĭva. Modu cum se prezentă: afacerea ĭa o întorsătură gravă (V. turnură).
6. [DOOM 3] întorsătură s. f., g.-d. art. întorsăturii; pl. întorsături
7. [DOOM 2] întorsătură s. f., g.-d. art. întorsăturii; pl. întorsături
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL