1. [DEX '09] ÎNTRAURIT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Înv. și pop.) De aur; aurit. [Pr.: -tra-u-] – V. întrauri.
2. [MDA2] întraurit, ~ă a [At: (a. 1780) IORGA, S. D. XII, 293 / P: ~tra-u~ / Pl: ~iți, ~e / E: întrauri] (Îvp) 1 Aurit. 2 (Rar) De aurit.
3. [DEX '98] ÎNTRAURIT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Rar) De aur; aurit. [Pr.: -tra-u-] – V. întrauri.
4. [DLRLC] ÎNTRAURIT, -Ă, întrauriți, -te, adj. (Rar) De aur, aurit. Degetul îi rămase întraurit. RETEGANUL, P. V 17.
5. [DEX '09] ÎNTRAURI, întrauresc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A auri. [Pr.: -tra-u-] – Întru + auri.
6. [MDA2] întrauri vt [At: LB / P: ~tra-u~ / Pzi: ~resc / E: întru- + auri] (Îvp) A auri.
7. [DLRLC] ÎNTRAURI, întrauresc, vb. IV. Tranz. (Rar) A acoperi cu un strat subțire de aur; a auri. (Fig.) Căpșorul blond întraurit de soare Se razemă pe mîna dalbă. IOSIF, P. 18.
8. [Scriban] aurésc v. tr. (d. aur). Poleĭesc cu aur. – Vechĭ și auréz. În Trans. și întrauresc (Șincaĭ) și înauresc.
9. [Scriban] întraurésc, V. auresc.
10. [DOOM 3] întrauri (a ~) (înv., pop.) (desp. în-tra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrauresc, 3 sg. întraurește, imperf. 1 întrauream; conj. prez. 1 sg. să întrauresc, 3 să întraurească
11. [DOOM 2] !întrauri (înv., pop.) (în-tra-u-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrauresc, imperf. 3 sg. întraurea; conj. prez. 3 să întraurească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL