1. [DEX '09] ÎNTINERIRE s. f. Acțiunea de a întineri și rezultatul ei; stare a ceea ce este sau pare întinerit. ♦ Revitalizare a organismului – V. întineri.
2. [MDA2] întinerire sf [At: ALECSANDRI, P. III, 35 / Pl: ~ri / E: întineri] 1 Revenire la tinerețe Si: întinereală (1). 2 Dobândire a unui aspect de prospețime, tinerețe Si: întinereală (2). 3 Redare cuiva a unei înfățișări mai tinere Si: întinereală (3). 4 Revitalizare a organismului Si: întinereală (4). 5 Declarare a unei vârste mai tinere decât în realitate Si: întinereală (5).
3. [DLRLC] ÎNTINERIRE, întineriri, s. f. Acțiunea de a întineri. Pămîntul dezmorțit... De-o nouă-ntinerire ferice se pătrunde. ALECSANDRI, P. III 35. ♦ Sporire a activității vitale a organismului prin intensificarea activității glandelor cu secreție internă.
4. [DEX '09] ÎNTINERI, întineresc, vb. IV. Intranz. A redeveni tânăr (ca vitalitate, aspect etc.); a căpăta (din nou) un aspect de tinerețe, de prospețime, de vitalitate. ♦ Tranz. A da o înfățișare (mai) tânără; a da vitalitate, prospețime, strălucire. ♦ Tranz. și refl. A (se) declara mai tânăr decât este în realitate. – În + tânăr.
5. [MDA2] întinera v vz întineri
6. [MDA2] întineri [At: BELDIMAN, N. P. 38 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~resc / E: în- + tânăr] 1 vi A reveni la tinerețe, ca vitalitate, aspect etc. 2 vi A căpăta din nou un aspect de tinerețe, prospețime, vitalitate. 3 vt A da cuiva o înfățișare mai tânără. 4 vt A da cuiva vitalitate, prospețime, strălucire. 5-6 vtr A (se) declara mai tânăr decât este în realitate.
7. [DLRLC] ÎNTINERI, întineresc, vb. IV. Intranz. A deveni (din nou) tînăr (ca aspect, ca vitalitate). Întinerise parcă și mai mult. Doar o umbră de surîs îi flutura pe gura copilărească de băiețandru necopt. DUMITRIU, N. 161. Și cît îi ea de trecută, de slabă și bătută de necazuri, dar fața îi întinerește cînd vede pe Radu viind. VLAHUȚĂ, O. AL. 87. Moșneagul pe loc a întinerit, văzînd atîte bogății! CREANGĂ, P. 291. (Poetic) Codrule cu rîuri line, Vreme trece, vreme vine, Tu din tînăr precum ești Tot mereu întinerești. EMINESCU, O. I 123. ♦ Tranz. A da un aspect, o înfățișare mai tînără; a insufla o vitalitate tinerească. Pieptănătura aceasta te întinerește. ▭ Ostenită de atîtea rele ce o rodeau într-însa, împărăția romană trebui să cază... ca să schimbe fața lumii vechi și să o întinerească. BĂLCESCU, O. II 11.
8. [Șăineanu, ed. VI] întinerì v. a (se) face tânăr. [Lat. TENERESCERE].
9. [Scriban] întinerésc v. intr. (d. tînăr). Devin tînăr: a întineri de bucurie. V. tr. Fac tînăr: bucuria te întinerește. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. tineresc.
10. [Scriban] *reîntinerésc v. tr. (re- și întineresc, după fr. rajeunir). Greșit îld. întineresc.
11. [DOOM 3] întinerire s. f., g.-d. art. întineririi
12. [DOOM 2] întinerire s. f., g.-d. art. întineririi
13. [DOOM 3] întineri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întineresc, 3 sg. întinerește, imperf. 1 întineream; conj. prez. 1 sg. să întineresc, 3 să întinerească
14. [DOOM 2] întineri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întineresc, imperf. 3 sg. întinerea; conj. prez. 3 să întinerească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL