1. [DEX '09] ÎNFĂPTUITOR, -OARE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care înfăptuiește ceva; realizator. [Pr.: -tu-i-] – Înfăptui + suf. -tor.
2. [MDA2] înfăptuitor, ~oare smf, a [At: DA / P: ~tu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: înfăptui + -(i)tor] (Rar) 1-2 (Persoană) care înfăptuiește (1) ceva Si: realizator, îndeplinitor.
3. [DLRLC] ÎNFĂPTUITOR, -OARE, înfăptuitori, -oare, s. m. și f. Cel care înfăptuiește ceva; realizator. ♦ (Rar) Făptuitor. Mai este arestat la locuința lui și colonelul Dăscălescu, pînă cînd se va lămuri ce legături a avut cu înfăptuitorii. CAMIL PETRESCU, O. II 229.
4. [DOOM 3] înfăptuitor (desp. -tu-i-) (rar) s. m., pl. înfăptuitori
5. [DOOM 2] înfăptuitor (-tu-i-) (rar) s. m., pl. înfăptuitori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL