Definiție și ce înseamnă îndrăzneală

1. [DEX '09] ÎNDRĂZNEALĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine sau purtare îndrăzneață; curaj, cutezanță, îndrăznire. ♦ Faptă îndrăzneață. – Îndrăzni + suf. -eală.

2. [MDA2] îndrăzneală sf [At: MINEIUL (1776) 196 Vl / Pl: ~eli / E: îndrăzni + -eală] 1 Atitudine sau purtare îndrăzneață Si: curaj, cutezanță. 2 (Înv) Trecere pe lângă cineva. 3 Faptă curajoasă. 4 Obrăznicie. 5 (Îlav) Cu ~ Cu curaj. 6 (Îal) Cu obrăznicie. 7 (Îal) Pe față Si: deschis.

3. [Șăineanu, ed. VI] îndrăzneală f. 1. calitatea celui îndrăzneț: intrepiditate, temeritate; 2. insolență, nerușinare; 3. fig. înălțimea stilului: îndrăzneala cugetărilor.

4. [Scriban] îndrăzneálă f., pl. elĭ. Curaj, calitatea de a îndrăzni: îndrăzneala de a ĭeși la luptă. Insolență, nerușinare: îndrăzneala de a fuma în biserică. Fig. Neobișnuință, ĭeșire din regulă: (pin execuțiune, stil ș. a.): îndrăzneală de stil, de cugetare.

5. [DLRLC] ÎNDRAZNEALĂ, îndrăzneli, s. f. Atitudine și purtare îndrăzneață; curaj, neînfricare, cutezanță, lipsă de sfială. Să-mi ierți... îndrăzneala. SLAVICI, O. I 388. Îndrăzneala, istețimea... să fie uneltele tale. ISPIRESCU, L. 369. De asta chiar mă cuprinde mirare, domnule judecător, zise nemulțămitul cu îndrăzneală. CREANGĂ, A. 147. ◊ Expr. A(-și) lua îndrăzneala sau (rar) a lua îndrăzneală = a îndrăzni. Feciorul cel mai mare ie îndrăzneală și zice... CREANGĂ, P. 184.

6. [DOOM 3] îndrăzneală s. f., g.-d. art. îndrăznelii; pl. îndrăzneli

7. [DOOM 2] îndrăzneală s. f., g.-d. art. îndrăznelii; pl. îndrăzneli

8. [DE] IL FAUT DE L’AUDACE, ENCORE DE L’AUDACE TOUJOURS DE L’AUDACE (fr.) trebuie îndrăzneală, iarăși îndrăzneală, mereu îndrăzneală – Cuvinte rostite de Danton în Convenție, la 18 nov. 1793. Devenite memorabile, caracterizează consecvența în atitudine.

9. [CECC] Quidlibet audendi potestas (lat. „Posibilitatea de a îndrăzni orice, îngăduința oricărei îndrăzneli”) – Expresia este prescurtarea versului 10 din „Arta poetică” a lui Horațiu. Versul se referă la poeți și pictori care „au avut întotdeauna libertatea de a îndrăzni orice”: „Quidlibet audendi semper fuit aequa potestas.” Prin „a îndrăzni orice” se înțeleg licențele poetice. Expresia e utilizată pentru a scuza procedeul poeților de a da frîu liber fanteziei, de a romanța istoria, de a-și permite licențe care, de obicei, nu se îngăduie simplilor muritori. LIT.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] îndrugat2, ~ă a [At: C. NEGRUZZI, S. I, 239 / Pl: ~ați, ~e […]
1. [MDA2] îndrugătură sf [At: DAMÉ, T. 140 / Pl: ~ri / E: îndruga + […]
1. [DEX '09] ÎNDRUMA, îndrum, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta […]
1. [DEX '09] ÎNDRUMAR, îndrumare, s. n. Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] ÎNDRUMARE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. […]
1. [MDA2] îndrumat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: îndruma] 1 […]
1. [DEX '09] ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumă, orientează; călăuzitor. ♦ […]
1. [DEX '09] ÎNDRĂCI, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro