1. [DEX '09] ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumă, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumă într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.
2. [MDA2] îndrumător, ~oare [At: CV 1949 nr. 6-7 / Pl: ~i, ~oare / E: îndruma + -ător)] 1-6 smf, a (Șfg) (Persoană) care îndrumă (1-2, 4) Si: călăuzitor. 7 sn Lucrare care îndrumă într-un domeniu.
3. [DEX '98] ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător.
4. [DLRLC] ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. Care îndrumează, orientează; călăuzitor. Partidul nostru este forța conducătoare și îndrumătoare a poporului pe drumul socialismului. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 41. ◊ (Substantivat) Vin în sate muncitori, Comuniști, îndrumători, Orașul fața și-ndreaptă Către satul ce-l așteaptă. CORBEA, A. 54. Au avut îndrumători pricepuți și severi. PAS, Z. I 39. ♦ (Substantivat, n.) Text scris, carte, revistă etc., care servește ca îndreptar. Îndrumătorul cultural.
5. [DCR2] gestionar-îndrumător s. m. Gestionar cu funcția de îndrumător ◊ „Fostul gestionar-îndrumător la Întreprinderea de plante medicinale Oradea este chemat în fața justiției pentru delapidare prin fals a peste 200000 lei.” R.l. 7 VII 71 p. 2 (din gestionar + îndrumător)
6. [DOOM 3] îndrumător1 adj. m., s. m., pl. îndrumători; adj. f., s. f. sg. și pl. îndrumătoare
7. [DOOM 3] îndrumător2 s. n., pl. îndrumătoare
8. [DOOM 2] îndrumător1 adj. m., s. m., pl. îndrumători; adj. f., s. f. sg. și pl. îndrumătoare
9. [DOOM 2] *îndrumător2 s. n., pl. îndrumătoare
10. [D.Religios] „Îndrumătoarea” v. „Hodighitria”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL