Definiție și ce înseamnă îndrumar

1. [DEX '09] ÎNDRUMAR, îndrumare, s. n. Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar.

2. [MDA2] îndrumar sn [At: VITNER, CR. 13 / Pl: ~e / E: îndruma + -ar] (Rar) Îndrumător

3. [DEX '98] ÎNDRUMAR s. n. (Rar) Îndrumător. – Îndruma + suf. -ar.

4. [DLRLC] ÎNDRUMAR s. n. (Rar) Îndrumător.

5. [DOOM 3] îndrumar s. n., pl. îndrumare

6. [DOOM 2] !îndrumar s. n., pl. îndrumare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] îndrugat2, ~ă a [At: C. NEGRUZZI, S. I, 239 / Pl: ~ați, ~e […]
1. [MDA2] îndrugătură sf [At: DAMÉ, T. 140 / Pl: ~ri / E: îndruga + […]
1. [DEX '09] ÎNDRUMA, îndrum, vb. I. Tranz. 1. A arăta cuiva drumul, a îndrepta […]
1. [DEX '09] ÎNDRUMARE, îndrumări, s. f. Acțiunea de a (se) îndruma; îndreptare, dirijare; călăuzire. […]
1. [MDA2] îndrumat, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: îndruma] 1 […]
1. [DEX '09] ÎNDRUMĂTOR, -OARE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumă, orientează; călăuzitor. ♦ […]
1. [DEX '09] ÎNDRĂCI, îndrăcesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) înfuria, a (se) […]
1. [DEX '09] ÎNDRĂCIRE s. f. Stare de (extremă) iritare; furie. – V. îndrăci. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro