1. [DEX '09] ÎNDRĂGITOR, -OARE, îndrăgitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăgește. – Îndrăgi + suf. -tor.
2. [MDA2] îndrăgitor, ~oare a [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: îndrăgi + (-i)tor] (Rar) 1-2 Care îndrăgește (1-2).
3. [DLRLC] ÎNDRĂGITOR, -OARE, îndrăgitori, -oare, adj. (Rar) Care îndrăgește pe altul. (Substantivat) Narcis... Singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul. EMINESCU, O. I 79.
4. [Șăineanu, ed. VI] îndrăgitor m. cel ce îndrăgește pe cineva: singur fuse îndrăgitul, singur el îndrăgitorul EM.
5. [DOOM 3] îndrăgitor (rar) adj. m., pl. îndrăgitori; f. sg. și pl. îndrăgitoare
6. [DOOM 2] îndrăgitor (rar) adj. m., pl. îndrăgitori; f. sg. și pl. îndrăgitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL