1. [DEX '09] INCARNARE, incarnări, s. f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var.: încarnare s. f.] – V. incarna.
2. [MDA2] incarnare sf [At: DA ms / V: în~ / Pl: ~nări / E: incarna] 1 Întrupare. 2 Transformare în om Si: incarnație (2). 3 Concretizare. 4 Interpretare a unui rol într-o piesă. 5 Creștere a unei unghii în carne Si: incarnație (4).
3. [DLRLC] INCARNARE, incarnări, s. f. Acțiunea de a incarna și rezultatul ei; întrupare, personificare. – Variantă: încarnare s. f.
4. [DN] INCARNARE s.f. Acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație. [Var. încarnare s.f. / < incarna].
5. [DEX '09] INCARNA, incarnez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) întrupa; a (se) transforma în om. ♦ Fig. A lua sau a da o formă concretă, reală. ♦ Tranz. A juca un rol într-o piesă. 2. (Despre unghii) A crește în carne. [Var.: încarna vb. I] – Din fr. incarner, lat. incarnare.
6. [DEX '09] ÎNCARNA vb. I v. incarna.
7. [DEX '09] ÎNCARNARE s. f. v. incarnare.
8. [MDA2] incarna [At: GR. BĂN. / V: în~ / Pzi: ~nez / E: fr incarner, lat incarnare] 1-2 vtr A (se) întrupa. 3-4 vtr A (se) transforma în om. 5 vr A lua o formă concretă, reală. 6 vt (Fig) A juca un rol într-o piesă. 7 vr (D. unghii) A crește în carne.
9. [MDA2] încarna v vz incarna
10. [MDA2] încarnare sf vz incarnare
11. [CADE] * INCARNA (-nez) vb. tr. și refl. A (se) întrupa, a lua trup omeneasc, a se face om [fr.].
12. [DLRLC] INCARNA, incarnez, vb. I. Tranz. A da (unui lucru) consistență materială, a întrupa; fig. a reda (ceva) într-o formă concretă. – Variantă: încarna vb. I.
13. [DN] INCARNA vb. I. tr., refl. 1. A (se) întrupa. ♦ (Fig.) A (se) prezenta, a da sau a lua o formă precisă, materială. 2. (Med.; despre unghii) A intra în carne, a crește în carne. [Var. încarna vb. I. / < fr. incarner, it. incarnare, cf. lat. in – în, caro – carne].
14. [DN] ÎNCARNA vb. I. v. incarna.
15. [DN] ÎNCARNARE s.f. v. incarnare.
16. [MDN '00] INCARNA vb. tr., refl. 1. a (se) întrupa. ◊ (fig.) a (se) prezenta, a da, a lua o formă precisă, materială. 2. (despre unghii) a intra, a crește în carne. (< fr. incarner, lat. incarnare)
17. [Șăineanu, ed. VI] incarnà v. a (se) întrupa.
18. [Scriban] *incarnéz v. tr. (lat. incarnare, d. caro, carnis, carne). Întrupez. V. refl. Mă întrupez (vorbind de Isus Hristos, la catolicĭ). – Și înc-.
19. [Scriban] încarnéz, V. incarnez.
20. [DOOM 2] !incarnare/încarnare s. f., g.-d. art. incarnării/încarnării; pl. incarnări/încarnări
21. [DOOM 3] !incarna (a se ~) (a crește în carne) vb. refl., ind. prez. 3 se incarnează, imperf. 3 pl. se incarnau; conj. prez. 3 să se incarneze; ger. incarnându-se
22. [DOOM 3] !încarna (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 1 sg. încarnez, 3 încarnează; conj. prez. 1 sg. să încarnez, 3 să încarneze
23. [DOOM 3] !încarnare (întrupare) s. f., g.-d. art. încarnării; pl. încarnări
24. [DOOM 3] încărna (a ~) (a pune carne pe el) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. încărnez, 3 încărnează; conj. prez. 1 sg. să încărnez, 3 să încărneze
25. [DOOM 2] !incarna/încarna (a ~) (a întrupa) vb., ind. prez. 3 incarnează/încarnează
26. [DOOM 2] încarna v. incarna
27. [DOOM 2] încarnare v. incarnare
28. [DOOM 2] încărna (a ~) (a se îngrășa) (reg.) vb., ind. prez. 3 încărnează
29. [MDO] incarna
30. [IVO-III] încarnez.
31. [DE] INCARNÁRE (ÎNCARNARE) (< incarna) s. f. Doctrină creștină esențială, potrivit căreia Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Trinității, s-a întrupat în Iisus Hristos, devenind astfel și Dumnezeu și Om, cele două naturi, divină și umană, îngemănate într-o unitate personală; a fost numită de tradiție uniune hipostatică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL