1. [DEX '09] IMPLORATOR, -OARE, imploratori, -oare, adj. Care imploră; care exprimă implorarea. – Din fr. implorateur.
2. [MDA2] implorator, ~oare smf, a [At: PAS, Z. I, 76 / V: ~răt~ / Pl: ~i, ~oare / E: implora + -tor] 1-2 (Persoană) care roagă pe cineva cu umilință. 3-4 (Persoană) care roagă pe cineva insistent. 5-6 (Persoană) care cheamă în ajutor. 7-8 (Persoană) care cere ceva insistent, cu lacrimi, unui superior. 9-10 (Persoană) care cere mila divinității.
3. [DLRLC] IMPLORATOR, -OARE, imploratori, -oare, adj. Care cere în mod insistent, care roagă stăruitor. – Variantă: implorător, -oare (PAS, Z. I 76) adj.
4. [DN] IMPLORATOR, -OARE adj. Care imploră. [< implora + -tor].
5. [MDN '00] IMPLORATOR, -OARE adj. care imploră. (< fr. implorateur)
6. [MDA2] implorător, ~oare smf, a vz implorator
7. [DLRLC] IMPLORĂTOR, -OARE adj. v. implorator.
8. [DOOM 3] implorator adj. m., pl. imploratori; f. sg. și pl. imploratoare
9. [DOOM 2] implorator adj. m., pl. imploratori; f. sg. și pl. imploratoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL