1. [MDA2] hărăbușcă sf [At: SANDU-ALDEA, A. M. 123 / Pl: ~uște / E: haraba + -ușcă] 1-4 (Șhp) Haraba (1-2) (mică).
2. [Scriban] hărăbușcă f., pl. ște (d. haraba). Nord. Căruță ușoară: treĭ călugărĭ c’o hărăbușcă; tata s’a suit în hărăbușca mînăstirească (Șez. 30, 196 ți 197).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL