1. [MDA2] hărtănire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hărtăni] 1 Desfacere în bucăți Si: hărtănit1 (1). 2 Sfâșiere. 3 Zdrențuire. 4 (Iuz) Adresare de cuvinte răutăcioase cuiva Si: hărtănit1 (4).
2. [DEX '09] HĂRTĂNI, hărtănesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. – Din hartan.
3. [MDA2] hărtăni [At: ZILOT, CRON. 357 / Pzi: ~nesc / E: hartan] 1-2 vtr A (se) face bucăți. 3 vt A sfâșia. 4 vt A zdrențui. 5 vi (Iuz) A adresa cuiva vorbe răutăcioase.
4. [CADE] HĂRTĂNI (-ănesc) vb. tr. și refl. 1 A (se) rupe în bucăți, a (se) sfîșia: ca și cum l-ar fi hărtănit o fiară sălbatică (DLVR.); hainele de pe. dînsa se hărtăniseră (ISP.) ¶ 2 A reteza: îi mai hărtănea cu paloșul o bucată din trup (VLAH.) [hartan].
5. [CADE] HĂRTĂNIT adj. p. HĂRTĂNI. Rupt, sfîșiat, sdrențuit: armăsarul sfășiat, ~ de sus pînă jos și plin de sînge (ISP.); țăranilor rupți, hărtăniți, galbeni de foame și de mizerie (BR.-VN.).
6. [DEX '96] HĂRTĂNI, hărtănesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui. – Din hartan.
7. [DLRLC] HĂRTĂNI, hărtănesc, vb. IV. Tranz. A face bucăți, a rupe, a sfîșia, a zdrențui, a face harcea-parcea. De mic copil, hagiul fusese cuminte și așezat. Nu i s-auzea gurița, nici pașii. Nu rupea pantofii. Nu-și hărtănea rochița. DELAVRANCEA, H. TUD. 17. Cu ochii pîrliți, fără să vază, fără să-și dea seama de ce face, strigă ca și cum l-ar fi hărtănit o fiară sălbatecă, id. S. 207. ◊ Fig. Margareta citi din nou aceste pagini care-i curmau viața. Ca niște tăiușuri fierbinți îi treceau prin inimă și i-o hărtăneau. VLAHUȚĂ, O. AL. 128. ◊ Refl. Hainele de pe dînsa se hărtăniseră, se muceziseră și se putreziseră. ISPIRESCU, L. 144.
8. [Șăineanu, ed. VI] hărtănì v. a rupe în bucăți mari, a sfâșia: hărtăni pieile de bivol ISP. hainele de pe dânsa se hărtăniseră ISP.
9. [Scriban] hărtănésc v. tr. (d. hartan). Est. Sfîșiĭ, bucățesc: trup hărtănit, haĭne hărtănite. – În vest artănesc.
10. [DOOM 3] hărtăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărtănesc, 3 sg. hărtănește, imperf. 1 hărtăneam; conj. prez. 1 sg. să hărtănesc, 3 să hărtănească
11. [DOOM 2] hărtăni (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hărtănesc, imperf. 3 sg. hărtănea; conj. prez. 3 să hărtănească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL